tataia

Cu drag, bulgăraşul de aur.

Oskar şi Oscar-urile

El e Herr Direktor. Singurul om care a scos evrei din Auschwitz pe timp de război. Singurul om care a condus un lagăr  (adică Brinnlitz în Cehia, că fabrica de vase emailate din Cracovia nu era lagăr) în care evreii erau îngrijiţi. Singurul om care şi-a cheltuit toată averea pe timp de război ca să salveze aproximativ 1300 de evrei. Mituind SS-iştii cu vodkă, şuncă, diamante şi coniac. Pentru tot ce-a făcut pentru Schindlerjuden, deşi niciuna din afaceri nu i-a mai mers după război, a fost ajutat de toţi acei evrei care s-au redresat financiar după război.

E uimitor cum a sabotat sistemul, susţinând mereu că oamenii lui sunt indispensabili, ca fiind muncitori calificaţi în fabrica unde se proiectau arme secrete pentru armata germană, lucru perfect neadevărat. Toată producţia pica mereu orice test de calitate. Dar avea mereu sume exorbitante de cheltuit pe piaţa neagră ca să cumpere băuturi şi şuncă pentru comandanţii care vroiau să-i deporteze evreii în alte lagăre.

Citez:

“Toţi copiii urmau să fie trimişi la Tarnów pentru a fi împuşcaţi, la Stutthof pentru a fi înecaţi, la Breslau pentru a fi îndroctrinaţi, forţaţi să-şi renege rasa, operaţi. Ai părinţi mai în vârstă? O să-i ia pe toţi cei trecuţi de cincizeci în minele de sare de la Wieliczka. Să muncească? Nu. Să-i zidească în galeriile dezafectate.”

“copilul evreu este o bombă culturală cu efect întârziat, evreica – un potenţial biologic al trădării, evreul matur – un duşman mult mai serios decât putea spera să devină orice rus”

“Cel ce salvează o singură viaţă, salvează întreaga lume.”

Şi asta în memoria lui.

arestul şi secretomania.

începusem mai demult o schiţă c-un pisoi pe-un pian şi n-am terminat-o, tre’ să mă ocup. la fel cum tre’ să termin în viaţa asta şi lista domnului oskar, că-i a nuştiucâta oară când încerc s-o citesc numai că de data asta o şi înţeleg.

nenea gardian suferă de exces de zel. când o sta la uşă, să-şi permită să-mi ţină contul pentru escapadele pe care le fac. dar în lipsa lui îmi permit să mă duc după cafea. dacă vrea să nu ne mai certăm, să-l convingă pe stimabilul domn director să doteze şcoala cu un magazin cu mâncare şi un tonomat de cafea şi atunci n-ar mai ieşi elevii decât după ţigări, adică mai puţini. jos închisoarea, zic.

nu-i înţeleg pe ăia care ţin pentru ei cu cine simpatizează politic. îi înţeleg pe ăia care nu s-au decis sau care nu simpatizează pe nimeni, că-i greu, în fond, să simpatizezi o faţă politică, fiin’că numai simpatici nu-s. da’ aşa cum ne manifestăm preferinţele de la aroma de chipsuri şi mărcile de maşini, până la echipele preferate din cazul microbiştilor, ce-i aşa un mare secret să spui că votezi cu X. n-am auzit de cazuri de violenţă cu repercusiuni spre urgenţe doar pentru că cineva şi-a susţinut o preferinţă politică. dar mă rog, se măgulesc singuri că votul e confidenţial. eu una, dacă întâlnesc pe cineva care să-mi recunoască brav că îi dă o lacrimă când îl aude pe geoană vorbind, nu i-aş face nimic. doar l-aş considera suferind de vreo boală psihică sau genetică. pot fi tolerantă uneori.