Romanul cocainei

Amalgamul de sentimente atât de bine descrise, trăirile omeneşti pe care toată lumea şi le reprimă şi pe care nimeni nu le relatează cu lux de amănunte, umilinţa, ruşinea, nevoile, răutatea şi durerea ajung în ecouri până în inima cititorului. E una din cele mai bune cărţi pe care le-am citit în ultimul timp.

Vadim Maslennikov este un absolvent de liceu devenit dependent de droguri. Numai că dependenţa sa vine ca refugiu dintr-o lume pe care o urăşte. O mamă săracă, urâtă şi bătrână care l-ar putea umili, pe care n-o salută niciodată în public, pretinzând că nu o cunoaşte, este cea de la care pornesc frustrările personajului. Relaţiile sale cu femeile sau cu colegii nu sunt niciodată stabile, iar lipsa banilor îl macină. Continuarea e clară, se droghează în numele unei fericiri iluzorii, pleacă de acasă, se izolează, fură. Însă frapant e modul în care el îşi descrie frustrările, durerea şi chinul din care nu poate ieşi… E tulburător să citeşti atât de deschis despre pierderea demnităţii. Desigur, va muri de supradoză.

„Aveam o calitate stranie. În plină fericire, era suficient să-mi închipui că fericirea aceasta nu este de durată, ca să şi simt cum se sfârşeşte. Şi senzaţia de fericire dispărea nu pentru că ar fi dispărut condiţiile care o creau; ea era alungată de gândul că aceste condiţii îşi vor înceta existenţa brusc şi în foarte scurt timp. Imediat ce realizăm acest gând, fericirea dispărea, iar condiţiile care continuau să existe nu reuşeau decât să mă irite.”

„De mult au putrezit mătăsurile, s-au prăvălit de vechime caretele, şi molia de mult a mâncat blana de sobol, dar oamenii pare că nu s-au schimbat, pare că nu au dispărut, semeţindu-se la fel de meschin, invidiind, şi urând la fel şi în ziua de azi.”

„Aceasta boală este vulgaritatea. Ea este înclinarea omului de a dispreţui tot ceea ce nu înţelege.”

„Antisemitismul nu poate provoca teamă, el este doar dezgustător, jalnic şi prostesc, pentru ca vizează sângele, iar nu persoana. E jalnic pentru că, deşi invidios, doreşte să pară dispreţuitor. E prostesc pentru că, dorind să distrugă, solidarizează şi mai mult. Evreii vor înceta să mai fie evrei doar atunci când a fi evreu va fi neconvenabil nu din punct de vedere etnic, ci moral. Iar, moralmente, va fi neconvenabil să fii evreu doar atunci când domnii noştri creştini vor deveni, în sfârşit, creştini adevăraţi, adică nişte oameni care, înrăutăţindu-şi cu voia lor propria viaţă, vor ameliora viaţa altora şi se vor simţi mulţumiţi şi bucuroşi făcând acestea. Dar deocamdată, acest lucru nu s-a întâmplat. Două mii de ani nu par să fi fost de ajuns pentru asemenea faptă.”

„Pentru un bărbat galant femeia miroase a trandafir, iar pentru cei ca dumneavoastră se vede că până şi trandafirul miroase a femeie.”

„Spaniolii cântă totdeauna pasiunea plină de dor, în timp ce ruşii cântă dorul plin de pasiune.”

„Parcă o îndelungă experienţă m-ar fi învăţat că poate vorbi frumos despre iubire doar acela care a trecut-o deja în amintire sau acela în care iubirea a eşuat în senzualitate pură şi că trebuie să rămână mut omul a cărui inimă e plină de adoraţie.”

„Sărutările trezeau în mine acel soi de tandreţe lacrimogenă cu care doi oameni se despart într-o gară, pentru mult timp, poate pentru totdeauna.”

„Falia dintre spirit şi trup la un bărbat este semn de bărbăţie, pe când aceeaşi dualitate la femeie este semn de prostituţie.”

„Mă chinuia umilinţa amară a săracului a cărui superioritate spirituală e prea mare pentru a admite că e invidios şi prea slaba pentru a rămâne indiferent.”

„O fetiţă trece în fugă strada pe lângă un camion care zornăie din lanţuri. Pe cealaltă parte a străzii, mama a încremenit de groază, dar, când copilul ajunge nevătămat lângă ea, îl apucă strâns de mână şi chiar acolo, pe loc, începe să-l bată. Copilul se pune pe urlat, cu ochii ca nişte fante şi cu gura căscată în dreptunghi. Totul îmi este clar: mama se răzbună mişeleşte pentru spaima pe care a trăit-o din cauza copilului. Daca aşa arată ceea ce are omul mai bun – mama – , atunci cum trebuie să arate ceilalţi oameni!”

„Importante pentru om nu sunt evenimentele care se petrec în jurul lui, ci reflexul acestor evenimente în conştiinţa lui.”

„Totul se reducea la faptul că, până a consuma cocaină, am crezut în mod greşit că fericirea este ceva întreg. În realitate, orice fericire este o subtilă combinaţie între două elemente: 1) senzaţia fizică a fericirii şi 2) faptul exterior care este stimulul psihic al acestei senzaţii.”

„Sub efectul cocainei, Eul meu senzorial se dilata până ce atingea dimensiuni atât de uriaşe, încât Eul meu conştient îşi înceta prezenţa.”