Un ultim post din arhiva lui 2008

E cazul să-mi iau la revedere şi prin intermediul lumii virtuale de la anul 2008. 2009 va fi..  greu, dar eventual mai frumos şi mai plin de rezultate. Om trăi şi om vedea, să nu ne ambalăm prea curând.

2008 fu frumos, cred. S-au întâmplat şi multe evenimente nefericite (tot negativistă mor.), dar sperăm să nu se repete. Oricum, se termină frumos, eu-s mulţumită şi nu regret nici măcar secventele lui mizerabile, tot ale mele sunt şi m-au ajutat cumva (mai am puţin şi-o dau în sentimentalisme). Urmează o perioadă cruntă şi mai ales o zi cruntă, anume 3 ianuarie, dar ăsta-i secret de culise (fac şi eu acum ca ăia care aruncă o vorba de-aiurea, să fie ambiguă, să creeze aure de mister, ce să-ţi zic).

Să ne vedem/auzim/citim cu bine de la anul, şi tot ce vă urez e să nu intraţi în comă alcoolică (anul trecut am fost aproape de un astfel de caz). Uşor cu băutura, că e destulă mereu, nu tre să ne lăcomim în noaptea dintre ani. Ah, da, şi cu mâncarea, că unii se ambiţionează, şi dacă nu ajung cu indigestie la spital de Crăciun, măcar de Revelion să mai încerce.

Deci asta fu ultima mea scriere pe blog din ăst an. La mulţi ani vă zic de pe acum. :)

Final de primă zi de Crăciun.

Am mai terminat una. Frumoasă carte, zic. :) Ăsta da roman pe care să nu-ţi vină să-l laşi din mână. E vorba despre relaţia mamă-fiică, prezentată pe mai multe planuri şi în cazul mai multor generaţii. Detalii nu dau, sunt multe de zis. Ideea e că mi-a plăcut.

Crăciunul ăsta e aşa un terci. Îs plină de tot felu’ de sentimente şi resentimente şi mă chinui să fac planuri prin care să şterg o parte din trecut, să readuc la lumină altă parte, ba chiar poate să clădesc şi un viitor demn de luat în seamă. Om trăi şi om vedea. Azi am văzut The Fountain iar. Cred că unele filme crează dependeţă. *sigh*

Să nu uităm de citate…

“Forţa Centrifugă a Certurilor”: Cu cât te îndepărtezi mai mult de miezul unei probleme, cu atât mai repede iese situaţia de sub control.

Să scrii despre ce-ţi doreşti este cea mai periculoasă formă de iluzie.

- Tu vorbeşti limba stelelor căzătoare, a spus el, mai surprinzătoare decât răsăritul, mai strălucitoare decât soarele, efemere ca apusul. Vreau să merg pe urma lor către eternitate.

Azi n-am băut deloc cafea. Cred că e prima zi fără cofeină după aproximativ o lună. E bine. Vă mai las şi o melodie care-mi răsună în cap de când am primit-o. Şi mă retrag… Sărbători fericite în continuare.

After SdC#9

La mulţi ani, în puii mei, dragi oameni de cultură ai Galaţiului (şi nu numai), că făcurăm un anişor la Schimb de Cărţi! :D Cornelia ne-a făcut cadou semne de cărţi cu citate ^_^ şi pe al meu scrie “Lumea te observă doar când greşeşti”. Just. (Societatea e de vină, copii. Cine ştie, cunoaşte.)

Revenind la oile noastre (bă, parcă nu mai fuseră aşa multe oi), a ieşit bine şi luna asta. Cărţile destule, oamenii destui, oile nelipsite, buna-dispoziţie depindea de interlocutor, ca să nu uităm şi de înţepăturile directe sau nu. (geez, parcă-s Tăriceanu într-o variantă mai puţin javră)

Am pus mâna în sfârşit pe super-cartea al cărei prim capitol îmi poartă numele :D (Testamentul de ciocolată de Marian Coman), şi o să-mi fac timp de ea când mai termin din lista interminabilă de cărţi ce mă aşteaptă. (ce-mi place când mă repet şi când pierd coerenţa şi logica)

Ajung (şi nu-s singura care face asta) la concluzia că oamenii care vor să pară intelectuali sunt naşpa. Oi fi eu cretină, şi nu-i înţeleg, dar de la a te da deştept şi până la a încerca subtil să demonstrezi că alţii sunt proşti e cale lungă, nene. Detaliile nu se zic în public. Mă rog, poate şi eu dau pe-afară uneori, dar nu simt că mă priveşte lumea ca pe o alienată măcar. Să trecem peste.

Mi-a fost dat să reîntâlnesc tipologia omului care îmbătrâneşte degeaba. E grav, nene, să ai o vârstă şi să gândeşti ca şi când ai avea jumătate din ea. (Doamne, ce rea pot fi uneori, şi câte înţepături infantile fac. Aproape că zici că încerc să demonstrez că alţii îs proşti. Dar nu, eu doar sufăr de narcisism.)

E cam de-ajuns zis pentru public. Dac-ar fi după mine, aş critica la sânge anumite aspecte ale anumitor oameni, dar nu-mi permite bunul simţ (da, mai am şi de-ăsta, mai ales la 1 noaptea). Să ne vedem cu bine în 2009, şi (Doamne-ajută!) ceva mai maturi (mă includ şi pe mine, dar tot simpatică rămân, fie eu matură sau nu).