Axis Libri

Târg existent la P-uri, pe străduţa aia pietonală dintre “Nespălata” şi “Elice”.

After SdC #15

Cu o mică întârziere, zic că fu fain. Deşi asta ştiaţi şi voi. Lume veche, lume nouă, parcă nu s-au încins spiritele ca în alte dăţi (ceea ce-i bine, cred)… Uhm, poate nu mai vorbim atâta despre sex şi literatură erotică şi homosexuali, nu? Pwetty pwease. Vivisection rulz. Şi Ada ar trebui să îşi ia în serios rolul de fotograf. Nu de alta, dar nu cred că ea a fost cea care l-a fotografiat pe George (Octav, 28-29 de ani) din toate unghiurile. Am cărţi rămase. Cărţi care rămăseseră şi data trecută. Şi oricine a avut proasta inspiraţie să aducă asemenea maculatură pe care nimeni n-o împrumută, să şi-o ia acasă. Nu că aş căra eu cărţile, dar totuşi… Pun listă cu ce-a rămas şi cine se simte cu musca pe căciulă să mă anunţe, să pun colet la poştă.

Dan Puric – Cine suntem (mă rog, era în 2 exemplare. Cel cu dedicaţie pe prima pagină a rămas la mine)

Paulo Coelho – Unsprezece minute (oh, pls, daţi-i foc)

James Clavell – Changi (ftw?!)

Culda Cezar + Culda Eleonora (=love) – Daoismul prin scrierile şi practicile sale

Omraam Mikhael Aivanhov – Alchimia spirituală: căutarea perfecţiunii (da, wow)

Eugen Simion – Moartea lui Mercuţio

Carl Sagan – Contact (asta-i groasă, mare, şi cu scris mărunt, şi mai e şi SF, de ce ar lua-o vreodată cineva?!)

Honore de Balzac – Istoria celor treisprezece (Câtă cultură.)

Mituri şi fantezii chinezeşti

Dicţionar de terminologie poetică (C’mon, asta-i de ţinut într-un raft, să adune praf, nu să o citească cineva cap-coadă)

Asimov & Silverberg – Omul pozitronic (geez.)

Fundaţia Academia Civică – Şcoala memoriei, Sighet 2002 (mhm.)

Ioan Dragoi – Cronica unei morţi amânate

Acelaşi Omraam nuştiucum de mai sus – Reguli de aur pentru fiecare zi (clar, Biblia 2)

A.E.Van – Lumea non-A (pf. Altă maculatură SF.)

Gheorghe Constantinescu – Confesiuni târzii (îs poezii, ceea ce nu-i rău, da’ în fine)

Asta-i tot. Luaţi-vă cărţile acasă. Ne vedem în iulie. (Da, lumea citeşte şi în vacanţă, nu-i surprinzător?!)

Am scris şi aici.

2 ani. Albastru.

Împlinesc 2 ani de Last.fm. Trupa preferată a rămas şi va rămâne, clar, Opeth. Şi melodia, evident, Agathodaimon – Body of Clay (adică asta de mai jos, deşi parcă o mai postasem o dată, mai demult…). La mulţi ani mie şi contului meu.

***

Am citit azi Albastru nemărginit, aproape transparent. Şi iniţial m-a dezgustat, dar apoi cred că mi-a fost cumva milă şi greaţă de toţi drogaţii ăia. Mă fascina totuşi felul în care vedeau lucrurile, oraşul ca o pasăre, ploaia – ace argintii, da era frumos punctul lor de vedere, păcat că era doar efectul dependenţei de droguri. E trist totuşi că azi se vând din ce în ce mai mult cărţile despre sex, droguri şi violenţă, m-am săturat să dau peste de-astea, să mi le recomande lumea, să le aleg la întâmplare din rafturile din bibliotecă şi să îmi dau seama că aproape orice copertă de carte nouă ascunde aceleaşi teme comerciale şi, de multe ori, dezgustătoare, că aproape orice scriitor contemporan va încerca să se facă mai citibil tocmai prin pasajele astea cu detalii picante despre organe sexuale, sânge şi efectele drogurilor. Lumea asta se duce de râpă, aş fi preferat să se rămână la stadiul de Sandra Brown, siropoşenii şi dulcegării telenoveliste, care, în fond, nu transmiteau nimic. Nimic e mai bine decât rău. Şi încercasem să-i ofer o a doua şansă lui Ryu Murakami (la prima încercare, anume Extasy, a fost execrabil), şi poate că în asta a avut câteva pasaje mai expresive. Dar nu cred că mă mai încumet vreodată să citesc ceva de el.

***

Ne vedem la SdC.