Notiţe de la ţară (part 2)
august 31, 2009
Fiindcă am dus-o pe Anca la Măcin acum ceva timp, Anca s-a gândit să mă ducă şi ea la bunicii ei. La ţară, cică. Tecuciul nu e ţară. Aş zice chiar că-i mai frumos şi mai îngrijit decât Galaţiul. Şi mai curat. Când plecam noi începeau şi sărbătorile Tecuciului, cu scenă şi dansuri şi muzică populară. Pitoresc, na, da’ la noi cretinii de la primărie n-au făcut nimic anu’ trecut la sărbătorile Galaţiului. Poate anul ăsta se simt, zic. Aşa, să revin:
Ain’t that nice? ^_^ (e un piersic, pentru copiii crescuţi în moloz care n-au văzut în viaţa lor un copac, da)
Look, mom, am crescut. Îs mai mare decât o cuşcă de papagali! Cât despre parcul ăla… Ei bine, grădina noastră botanică e degeaba!
Hey there, lil’ fellow ^_^ Am încercat să vorbesc cu el. Şi vorbea şi el cu mine, dar pe limba lui. N-a zis nimic din ce ziceam eu. :( awww…
pazvante [punct] ro.
kitteh. Gara de Nord din Tecuci e desfiinţată. De şinele de cale ferată nu-s sigură, dar eu pe ele stăteam. Şi pisicul ăla era camuflat printre pietre. Avea coada ruptă şi sudată prost şi o coastră ruptă, cred. Era haios el aşa.
Am dat peste-un pian în casa bunicilor Ancăi. Şi eu, care n-am pus mâna pe clape de vreo 10 ani, am reuşit să descifrez nişte partituri simple. Glorie şi extaz!!
P.S. În satele dintre Galaţi şi Tecuci am observat ceva deviaţii comportamentale ale ţăranilor. Anume, obsesia pentru hainele roz, chiar dacă eşti cât o scroafă, chiar dacă eşti bărbat şi ai sâni, chiar dacă pari gay. Şi casele portocalii. Portocaliu de-ăla strident, ţipător, urlător de-a dreptu’. Şi printre casele albe sau gri, când zăreşti câte-o vilă kitch-oasă şi portocalie, cu multe oglinzi şi ţigle ţigăneşti, zău de nu te-apucă doru’ de-o bombă nucleară. Io mă mir că primarii dau aprobare unor asemenea proiecte. Dar, pardon, cre’ că primarii au fost primii care şi-au ridicat asemenea monumente ale oribilului. *sigh*
Before the cut.
august 26, 2009
autoportret.
Henri Charrière - Papillon
