After SdC #17

Io tura asta am fost iresponsabilă şi m-am simţit bine aşa. Am uitat să fac programare deşi m-am dus în mondart pentru asta, dar m-am luat cu alte gânduri. Am întârziat. N-am mai dus sacoşa aia de cărţi multe şi proaste pe care nimeni nu le ia niciodată, că oricum tot eu le căram apoi acasă. Dar a fost bine aşa.

M-am săturat de discuţiile despre bunul Dumnezeu veşnice odată cu el. Unii nu se satură de anumite discuţii, ce limitaţi, aş zice. M-am săturat să se aducă mai mult cărţi proaste, pentru că oamenii ţin la cărţilelordesuflet şi aduc cărţi de care nu le-ar părea rău dacă le-ar pierde. Cred că mi-au ajuns atâtea ediţii de SdC.

Eu, care acum vreun an eram complet anti-oameni tăcuţi. Că nu era normal să te duci undeva ca să taci. Eu care mereu vorbesc extrem de mult. Eu aproape că am înţeles oamenii tăcuţi de luna asta. Deşi tot extrem de mult am vorbit.

Nu mai vreau SdC-uri. Drept pentru care nu mai fac. Propusesem faza cu post-it-urile, să lăsăm o amprentă personală pe cărţile aduse/citite, ca să nu se mai aleagă cărţile după copertă. Dar absolut nimeni n-a ţinut cont de propunerea aia. Mi se pare trist să fiu organizatoarea unui eveniment la care tot ce se întâmplă e să se bea, să se fumeze, să se discute despre religie şi filosofii, mereu aceleaşi, să nu se discute despre cărţi. Cărţile au devenit pretextul unei altfel de întruniri sociale pe care nici măcar nu pot să o definesc.

Ştiu doar că nu-mi mai place, mă oboseşte, e pierdere de timp şi energie, pe oameniifrumoşi pot să-i văd şi fără pretextul cărţilor la mijloc. Îmi semnez demisia.

Elena vrea să-ncerce. Îi urez succes din inimă. Şi vreodată, când s-o trece de etapa asta critică a SdC-ului gălăţean, rămas SdC doar cu numele, să mă chemaţi, o să vin cu drag. Până atunci, mi-a părut bine.

SdC #17

S-o dus vacanţa. Mi-e dor de SdC-urile în mondart. Anunţaţi dacă veniţi. Anunţaţi până joi. Woai, aştept să văd care cât şi ce-a citit în ultimele doo luni. Poate mai discutăm şi despre cărţi. Sau despre ceva apropiat de ele. Sper. Ne vedem. După prima săptămână de şcoală, în cazul unora. ^^ Gata. Am fost succintă. (scris şi aici)

Un an ^^

Blogul meu face un an. Adică eu fac un an de când am scris prima oară pe el. Şi prima oară am postat un textuleţ, anume ăsta. Ce emoţionant. Nu ştiu ce-am făcut într-un an de blogăreală. De fapt e irelevant ce-am făcut în ultimul an. Am citit mult. Şi m-au obsedat diverse melodii. Şi m-am certat cu Radu (care a devenit paşnic, aparent) şi cu fiţuica aia de ziar, Antidotul (ăştia nici link nu merită). Şi s-au întâmplat SdC-uri şi BloGL-uri şi IBG-uri. M-am reapucat de desenat. M-am twitterizat, Facebookuizat şi DeviantArtizat, deşi încă nu-mi pot explica acţiunile. Mi-am păstrat un blogroll restrâns, cu ce citesc, pentru că nu trăiesc pe principiul “I show you mine, you show me yours”. Am băut multă cafea, aproape că şi pixelii de pe blog îs cofeinizaţi. Şi cam atât, cred. Mă duc să-mi reiau activităţile nocturne.