arestul şi secretomania.

începusem mai demult o schiţă c-un pisoi pe-un pian şi n-am terminat-o, tre’ să mă ocup. la fel cum tre’ să termin în viaţa asta şi lista domnului oskar, că-i a nuştiucâta oară când încerc s-o citesc numai că de data asta o şi înţeleg.

nenea gardian suferă de exces de zel. când o sta la uşă, să-şi permită să-mi ţină contul pentru escapadele pe care le fac. dar în lipsa lui îmi permit să mă duc după cafea. dacă vrea să nu ne mai certăm, să-l convingă pe stimabilul domn director să doteze şcoala cu un magazin cu mâncare şi un tonomat de cafea şi atunci n-ar mai ieşi elevii decât după ţigări, adică mai puţini. jos închisoarea, zic.

nu-i înţeleg pe ăia care ţin pentru ei cu cine simpatizează politic. îi înţeleg pe ăia care nu s-au decis sau care nu simpatizează pe nimeni, că-i greu, în fond, să simpatizezi o faţă politică, fiin’că numai simpatici nu-s. da’ aşa cum ne manifestăm preferinţele de la aroma de chipsuri şi mărcile de maşini, până la echipele preferate din cazul microbiştilor, ce-i aşa un mare secret să spui că votezi cu X. n-am auzit de cazuri de violenţă cu repercusiuni spre urgenţe doar pentru că cineva şi-a susţinut o preferinţă politică. dar mă rog, se măgulesc singuri că votul e confidenţial. eu una, dacă întâlnesc pe cineva care să-mi recunoască brav că îi dă o lacrimă când îl aude pe geoană vorbind, nu i-aş face nimic. doar l-aş considera suferind de vreo boală psihică sau genetică. pot fi tolerantă uneori.

Jurnal de călătorie

Hotel Hilton, petrecere cu hore ardeleneşti şi surprize-surprize. Discuţii intelectuale despre literatură, dar sub influenţa alcoolului. Unii oameni nu-şi dau seama ce fac când se îmbată. Unii se încuie în camerele din casă. Şi pentru asta se formează echipă care, utizilizând diverse obiecte ascuţite, reuşesc în 2 ore să deschidă o uşă prin efracţie.

În pădure nu m-am dus, dar se pare că ştiam oraşul mai bine decât oricine altcineva, aşa că m-am descurcat să-i ghidez până-n turnul catedralei evanghelice (din care am coborât verde la faţă) şi pân’ la Brukenthal. Mai mult n-am reuşit, că n-aveam cu cine.

Cred că mi-am greşit vocaţia. Eu nu tre’ să fac farmacie, tre’ să mă fac consilier personal. Toţi oamenii beţi au avut ceva de care să se plângă la mine. Eram pe post de suport moral comun. Până când am început eu să zbier că nu-i mai suport cu dramele lor cu tot şi am calmat spiritele. La 2 noaptea unii se duc prin pădure. Noroc de câini că îi ghidează înapoi spre casă. Şi pe mine mă luase paranoia din cauza unor jucării de pluş care stăteau periculos deasupra patului meu.

Am nevoie de somn. Şi nu vreau să mai văd alcool pentru o vreme. În caz că am fost incoerentă în postul ăsta, îi de la multe ore de stat în maşină şi puţine ore de somn. (Bine, şi nu numai.)

Dacă-i bal, păi bal să fie. La război toată lumea!

Azi mi s-a reproşat că am lăsat SdC-ul baltă (cu întârziere, dar mi s-a reproşat şi asta), aşa că am aflat pentru voi că de-acum se va ţine în prima duminică a lunii. Ciudat, asta-i informaţie din culise, că nu apare nimic încă pe blogul domnişoarei organizatoare şi nici pe site-ul SdC. Dar na, vă anunţ că se face ca să vă vină inimile la loc. Detaliile îs pe fir.

Aseară mi-am downloadat discografia IAMX şi am descoperit cu încântare că au melodii numai bune de învăţat sistemul nervos. Fabulos, într-adevăr. De egzemplu, asta.

La mulţi ani domnului tata ^^

Mi se întăreşte zilnic convingerea că mergem degeaba la şcoală în clasa a doişpea. Nu zic, eu în orele plictisitoare citesc, dacă îmi permit. Şi pot să mărturisesc că matematica e singura materie rămasă relevantă anul ăsta. Româna oricum n-are importanţă cât o faci dacă nu citeşti, la engleză am Cambridge-ul dat şi luat, ca să nu mai spun că la chimie şi biologie (materiile la care dau admitere) nu-i de-ajuns ce facem, că am doar o oră pe săptămână. Şi nu zic, că nu toţi dau bac/admitere la chimie sau bio, dar de ce Dumnezeu am atunci 3 ore de fizică?! Unde-i egalitatea? Unde-i justeţea şi logica sistemului de învăţământ?! În pod, vă zic io! Mie nu-mi trebuie fizica, de ce mi se bagă pe gât 3 ore pe săptămână? Că-s la mate info? Păi să facem mate mai mult de 4 ore/săpt (oricum facem mai mult) şi eventual ceva relevant la info. Nu-i mate-info-fizică, !@#$%^.

M-am revoltat destul. Învăţ singură chimie şi bio, oricum. Dar alţii nu pot face asta şi recurg la industria pregătirilor, pe care n-am înţeles-o niciodată prea bine. Am făcut pregă doar 2 ani la engleză, că mă aştepta Proficiency la final de-a 11a, da’ nu m-am dus niciodată la pregă ca să mi se mai predea o dată ce-am facut deja la clasă. Sau să-mi fac temele pe bani. Sau să fac dinainte subiecte de lucrări. Înţeleg să plăteşti un profesor ca să-ţi bage în cap cunoştinţe care depăşesc materia şcolară, adică pentru examene grele sau performanţă (deşi performanţa unora depăşeşte de multe ori şi cunoştinţele profilor, dar ăia-s genii deja). Dar în fine, nu toţi ştiu să fie autodidacţi, asta e.

Din punctul ăsta de vedere admir sistemul occidental, cu profi care nu cer bani pentru meditaţii. N-ai înţeles, te duci şi întrebi. Şi îţi explică, doar de-aia îi plătit. Dar diferenţa e că ăia-s plătiţi la modul real, nu fraieriţi pe faţă aşa ca la noi.

A, şi iar îmi aduc aminte de situaţia politică din ţară. Adică de campanie. Nu zic, îs semi-paralelă cu politica şi am noţiuni vagi despre ce-ar trebui să se facă de fapt, tocmai pentru că niciodată n-am trăit să văd cum îi bine în ţara asta. Eu votez pe cine votez din simplul considerent că mi se pare cel mai capabil. Un lucru am de zis, totuşi. Dacă-i mai văd faţa lu’ Geoană afişată prin tot Galaţiul, o să sodomizez afişele alea, jur. Nu-i suport mutra tâmpă de avorton incompetent mărită de douăj de ori din zece-n zece metri.

Propun (iar) să saboteze cineva învăţământul. De data asta am anexă la propunere, anume să vindem afişele cu Geoană la reciclare şi din banii strânşi să-i cumpărăm un bilet de tren spre Madagascar. (asta pentru că tocmai am citit în Lista lui Schindler că acolo s-ar fi dorit deportarea raselor impure din Europa până să îşi dea seama nemţii că ăia pot să fie duşi să se concentreze în lagăre, să inhaleze ceva acid cianhidric şi să se facă săpun din ei)

Gata. Să-nceapă petrecerea!