I can read your mind

Pe câmpul palid, în sulfină,

Vitele pasc şi rumegă lumină.

Ramurile, poamele

Fac mierea, smirna şi toate aromele

Şi căluşeii cercului cu zodii

Curcubee de jivine şi jigodii.

Auzi? Oglinzi şi argintări, şi-n ape

Stă scufundat un clavecin cu două clape.

Zări de zmalţ, văzduh de ceramică,

Streaşini, un cuib de rândunică.

Sprintenul aer miroase

A răchită tânără şi a mătase.

Pământul dă din el

Tidve, ismă, muşeţel,

Boance, piersice, struguri.

Rânduri de pluguri,

Cocorii taie brazdă stearpă şi ară

Nămolul tăriilor de ceară.

Vin turmele, capre, mioarce…

Stăi! Nu te-ntoarce.

Coapsa ta sucită stă aşa de bine

Caldă, lângă mine!

Ai vrea să-nceapă noaptea? Vrei?

Strânge-mi încet un deget, două, trei,

Neputincioase, somnoroase, putrede, slute,

Pe adormite, pe tăcute.

(Tudor Arghezi – Logodnă)

Argheziana ascultând MDB şi siropoşenii obsesiv, deşi nu merg unele cu altele. Vreau să sparg ceva şi să răsune atât de tare încât apoi să se facă linişte deplină.

Hai să dormim în iarbă

nu îmi doresc ceasuri oprite
n-am nevoie de fii ai omului care să calce pe mare
nu cred decât în răsuflarea ta ritmată. Vie.
singura minune dorită
printre atâtea altele posibile

Va trebui să-ţi lărgeşti odăile inimii ca să-mi încapă umbra…

(Ilinca Bernea – Blândeţea paşilor tăi – fragment)

Mâine plec în anchetă. Îmi anchetez arborele genealogic. Vreau să stau în camerele vechi din copilărie, să mi se pară că am crescut şi să-mi pară rău, să îmi adun singură strugurii şi să privesc seara munţii cu lună plină şi cer cu pistrui strălucitori. Să treacă vacile în depărtare şi căruţele cu beţivani. Da, asta vreau. O zi.

Să vină ziua de luni, te rog.

Încă un sfârşit de colecţie (Damien Rice – Accidental babies)

Am încercat să adun feliile de fericire

pe care tu mi le rupeai

în detalii de crime…

[]

N-a fost o crimă

să zâmbesc, nu-i aşa?

N-a fost o crimă

să-ţi vorbesc,

şi nici să visez

nu te-a ucis.

[]

Ne-am avortat de noi înşine

de parcă am fi fost o sarcină nedorită.

[]

E mai bine ca fătul ucis să fie aruncat

decât să fie reanimat…

E mai bine ca buruienile smulse din suflete

să nu fie resemănate…

E mai bine ca aripile rupte să fie lăsate să crească iar

când ne aflam pe alţi nori…

[]

Ştii, poate că nici lacrimile nu mai sunt ce-au fost.

[]

Lacrimile erau parfumuri de tristeţe,

marturii ale albului devenit negru…

Acum sunt doar miasme false de trecut,

trofee pentru rafturile de victorii.

[]

O femeie ce abia a născut

primeşte întotdeauna flori…

[]

…noi nu ne-am născut niciodată.