acum câteva zile, înainte de turul unu, floricel şi mircea se mâncau de partea dorsală, porcăindu-se precum porcii diplomaţi printr-o confruntare televizată.

azi, cei doi au bătut palma şi-au dat copita formând o premieră politică: partid de dreapta + partid de stânga = love. orice prost, cât de prost ar fi, fără studii politice & co., îşi dă seama că e absurd ce fac ăştia. dar imbecil de absurd. e ceva ce numai la noi putea să se întâmple.

deja nu mai e luptă pentru preşedinţie. nu mai e luptă pentru români. nu mai e luptă pentru stat. nu mai e luptă pentru binele nostru. totul se rezumă la o coaliţie generală, indiferent cât de stupidă ar fi, împotriva lui traian băsescu. atât. eu una asta văd.

m-am uitat la televizor în seara asta. la realitatea, stimabilul domn vîntu a transmis telefonic unei jurnaliste că numai intelectualii îl susţin pe băsescu. de unde îmi permit să deduc că numai prostimea susţine aberaţia asta de alianţă ce-l are pe geoană în frunte, via antonescu. de asemenea, dl. vîntu a mai declarat că primul mandat al lui băsescu a fost cea mai cruntă perioadă politică de la fanarioţi încoace, dacă nu mă înşel. întrebat fiind de părerea sa despre cea mai bună conducere de până acum, răspunsul a fost perioada iliescu + năstase.

de ce? pentru că atunci s-a vândut ţara bucată cu bucată. în perioada aia au vândul combinatul siderurgic, romtelecomul, flota şi ce-au mai putut vinde. era înfloritoare ţara noastră.

acum votaţi-l pe geoană doar ca să vă căcaţi pe voi că nu vă e drag băsescu. prin geoană îi votaţi şi pe iliescu şi toată clica lor. prin geoană vindem ţara cu totul.

şi încă stau şi mă întreb: dacă tot băsescu a înglodat ţara în asemenea datorii, de ce se mai bat ăştia pe ciolan? au vreo flacără patriotică de-i împinge să salveze ţara de la ananghie? eu zic că nu. s-ar putea să ne facem cu ei datorii cât pentru 5 crize economice mondiale la rând.

mai deschideţi şi voi televizorul, mai citiţi o ştire, o declaraţie. că după ureche aşa, toţi vreţi să-l scoateţi pe băsescu de la conducere, fără să ştiţi de ce aţi face asta. dar mai ales, fără să ştiţi cum stă treaba cu partea cealaltă a gardului.

încă mă crucesc cu ambele mâini de ce poate să se întâmple în ţărişoara asta.

Meh. Am depus un efort şi-am citit Ion în 2 zile. Îi muuult mai bună decât Pădurea spânzuraţilor, dar asta nu înseamnă că mi-a plăcut. Dacă mă interesa genul ăsta de acţiune mă uitam câte juma de oră/zi la ştiri la 5 pe PRO TV şi tot aia era.

Pe scurt, ce-am înţeles io îi că Ion, ţăran sărac şi pământofil, se zbate între dorinţa de-a avea pământ şi de-a avea-o pe Florica, pasiunea vieţii lui. Ca un ţăran prost ce e, decide că-i mai simplu s-o ia pe una urâtă şi bogată decât să muncească toată viaţa pentru o bucăţică de pământ. Şi-o ia pe Ana pe care nu pot să mi-o imaginez decât ca pe una din urâtele satului (am o imagine foarte vie în cap, aproape că-mi dă coşmaruri). Dar cum pe Ana nu i-o dă ta-su de bunăvoie, recurge la metode neortodoxe.

Sincer, îi penibil cum înfăptuieşte mişelia chiar la juma’ de metru de ta-su lu’ Ana. Penibil. Îmi imaginez chestia asta la modu’ real şi mă întreb dacă Vasile era în comă de n-a reacţionat de niciun fel (de fapt a auzit el ceva, da’ s-a gândit că făptaşu’ îi George şi pentru ăla ar fi lăsat-o pe fiică-sa să-şi pună poalele în cap). Mnah, dup-aia Ana rămâne cu burta la gură, ţăranu’ n-o mai vrea până nu i se dă tot pământu’, scandaluri, chestii, socoteli, se vede cu sacii în car într-un final.

Dar cum, ca orice ţăran prost, se vrea şi cu s*la-n c*r şi cu sufletu-n rai, el tot pe Florica o iubeşte şi la nevastă-sa se uită ca la ciumă. Numa bine că Ana-i atât de proastă încât îşi pune şi funia de gât şi treburile se simplifică. Plodul moare, Ion are verde la semaforul vieţii.

Şi taman când să se ducă într-o noapte la Florica s-o ardă pasional cu ea, George (cu care s-a rivalizat pentru Ana şi care a luat-o pe Florica) numa bine că s-a întors din drumurile lui şi-l trage pe Ion în ţeapă. Adicătelea îi trage-o sapă zdravănă în cap, în lovitură dublă, în aşa hal încât Ion e KO şi crapă. George purcede spre închisoare şi gata.

Carevasăzică, Ion reprezintă tipologia ţăranului prost. Căpătâiul literaturii române din materia şcolară unde-a stat.

* un rrom independent, anume. N-am nimic cu el, mă doare-n bască de candidatura lui. Dar m-a amuzat teribil numele lui.

Nu ştiu despre voi, dar pe mine mă amuză alegerile astea. În primul rând mă amuză Antonescu. Antonescu şi-a arătat disperarea. Şi în seara asta a ţinut discurs cum că sondajele mint, că estimările mint, că Geoană şi Băsescu îl sapă, blablabla. Ceea ce mi s-a părut penibil. Hilar de penibil. Ca să câştigi în viaţă, trebuie să ştii să pierzi. Omul ăsta nu ştie să piardă, deci degeaba încearcă să câştige.

Băsescu mi se pare amuzant. Şi diplomat totodată, că el n-a dat-o-n SF-uri electorale. El a ţinut-o p-a lui cu referendumul, ceea ce mi s-a părut decent. Şi în fond, acuma stau şi mă întreb ce-aveţi cu el. Bine, a vorbit urât. Bine, a băut şi-a dansat o horă cu clopul pe cap. (fac politică pe blog, mă mir şi eu de asta, dar să revin) Şi ce-a mai făcut?

Şi Geoană mi se pare ultrapenibil. Ne-a luat cu discursuri ultrapenibile, tipic PSD-iste, cu împreună vom câştiga. Şi citea discursul de pe foi. Ultrapenibil. Mă doare-n adâncul sufletului că a fost ambasador şi că am avea pile cu el. Îi prea marionetă şi prea papagal. Şi faţa lui nu-mi place şi nici faptul că-i rârâit. Da, şi eu îs rârâită, dar eu nu-mi aduc aminte de nea Nicu când mă aud vorbind.

Nu înţeleg oamenii care votează într-un fel, tocmai ca să nu iasă în alt fel. Gen “Da, Geoană e un papagal, dar îl votez ca să nu iasă Băsescu.” Mentalitate de nevertebrate ce aveţi.

Eu merg pe principiul niciodată PSD. Şi Băse mi-e drag până la urmă. Exact acum, după campania asta mi-e drag.

observ că-mi citeşti blogul cu regularitate, dar nu ştiu dacă tu observi că niciodată nu-ţi accept comentariile stupide. ce încerc de aproape 9 luni să te fac să înţelegi e că nu avem ce discuta. dar absolut nimic. bineînţeles, asta necesită un dram de minte şi bun simţ, şi cum ţie îţi lipsesc cu desăvârşire, nu mă aştept să reuşeşti să accepţi faptul că nu avem ce discuta.

e drept, depui un adevărat efort să legi vreo vorbă cu mine, începând de la hi5, continuând cu blogul şi terminând cu telefonul. asta pentru că, mulţumesc, îs o persoană absolut fascinantă şi ţi-e greu să rezişti tentaţiei de a mă freca la creieri. dar nu-i nimic, am avut răbdare şi nervi stabili să resping întotdeauna încercările tale de a-mi vorbi, şi-o să am şi de-acum. bănuiam că măcar atâta lucru ai putut să înveţi despre mine, anume că nu cedez uşor. bine, s-a întâmplat o dată, anume când ţi-am răspuns la telefon ca să te înjur 2 minute şi a fost cu adevărat revigorant. dar de-aici şi până la a face un obicei din asta, îi cale lungă.

uneori stau şi analizez variantele pentru care mă tot contactezi. prima ar fi că îţi baţi joc de mine, dar de-aici deduc iar că eşti căzut în cap. ca să-ţi baţi joc de cineva te saturi după atâtea luni, zic eu. nu ştiu, aşa gândesc oamenii normali.

a doua ar fi că ai fost atât de prost şi după relaţia cu mine încât n-ai reuşit să mai găseşti vreo fiinţă de sex feminin care să te bage în seamă. ei bine, asta e perfect plauzibil. fie vorba între noi, nici eu nu ştiu ce-am văzut la tine, deci pot să înţeleg asta. dar să ştii că dacă pierzi atâta timp cu mine, problema ta nu se rezolvă. trebuie să te reorientezi ca să ai parte de vreo ceva, adică să găseşti altă ţintă. dacă vrei, poate să nu mai fie de sex feminin. e perfect normal şi asta.

ultima variantă şi cea pe care mi-e imposibil s-o iau în calcul totuşi e că rahatul pe care-l mănânci cum că încă ţii la mine e adevărat. nu pot să cred asta pentru că o fiinţă atât de săracă sufleteşte, cum eşti tu, nu-i în stare să iubească aşa, în gol. de fapt nu, nu-i în stare deloc. dar ăsta-i alt borş de peşte.

de fapt ajung la concluzia că eşti doar prost. eventual puţin sărit de pe fix şi puţin obsedat. dar în principiu, la baza fiinţei tale există temelie stabilă de prostie.

probabil că te-a amuzat postul ăsta, cred că ţi-am oferit un orgasm psihic acum că m-am decis să-ţi adresez câteva fraze. bine, tu bucură-te. bucură-te că eşti atât de prost încât nici nu-ţi dai seama de asta. poate te aşteptai să mă enervez mai des şi să fiu mai agresivă, dar trebuie doar să-ţi mulţumesc. o să mă folosesc de ocazia asta ca să-mi exprim recunoştinţa pentru faptul că mă ajuţi mereu să exersez toleranţa faţă de prostie şi pentru că îmi testezi limitele răbdării. mii de aprecieri, te declar oficial cel mai bun profesor la cursul de ai-grijă-cu-ce-proşti-umbli-că-dup-aia-nu-te-scapă-nici-dracu’-de-ei.

cred că ţi-am zis cam tot ce-am avut de zis. mă bucur că am rămas centrul universului tău şi că nu poţi trăi fără să mă cauţi. mă extaziază rolul meu în viaţa ta. nu ştiu ce m-aş face dacă nu m-ai mai căuta niciodată. probabil aş pica în depresie. mă bucur de asemenea că eşti un câine care nu-şi uită stăpânul. bravo, ai un bax de oase.

cu sufletul plin de recunoştinţă şi admiraţie, subsemnata

p.s. sper că n-ai uitat drumul spre mama ta. şi da, am fost ironică în postul ăsta, în caz că n-ai înţeles.

“Prietene, ar trebui să ştii că revoluţiile nu se fac cu sentimente, chiar dacă sunt sentimentele potrivite.”

«Eşti fericit?» Nu ştiam ce să spun, iar el mi-a zis: «Dacă şovăi înseamnă că eşti fericit.»

“Pentru ea, iubirea nu e un sentiment exclusiv şi nici tragic. Spune că e ceva de toate zilele, care se schimbă, se transformă, revine. Spune că te poţi îndrăgosti de mai multe persoane în acelaşi timp, de un bărbat, de o femeie, chiar şi de un animal sau de o plantă. Că e uşor, şi uneori fără ieşire, că e ceva aievea, dar şi din lumea viselor, că e blând, dar şi dureros.”

Mi-a plăcut că femeile erau privite frumos, chiar dacă nu erau tratate la fel de frumos. Şi admiraţia pentru cer, ideea că noaptea, nu stelele sunt cele pe care trebuie să le vedem, ci vidul dintre ele, întunericul acela imposibil de cuprins cu mintea. Lucru pe care nu l-am învăţat niciodată la vreun curs de astronomie.