lost myself again and I feel unsafe

Vreau şi eu o pisică de-asta.

Iau melodiile vechi la rând şi mă apucă doruri nebune de vremuri pe care am încercat mereu să le uit. Sau pe care le-am uitat fără să vreau. Uneori m-am legat atât de strâns de oameni încât nici acum n-am reuşit să rup toate lanţurile şi simt uneori că mă depărtez prea mult şi câte-un lanţ subţire mă împiedică şi mă trage înapoi, să nu uit, să nu uit de tot, să nu uit vreodată. Şi-atunci iau iar melodiile vechi la rând şi mă întristează, mă întorc la poezii şi poze şi nu ştiu dacă ar fi fost mai bine acum dacă. Şi atât.

O să mă ascund după formule şi cifre ca să îmi mut gândurile, mai ceva ca un copil care-şi ascunde faţa-n palme şi se crede invizibil. Şi-apoi o să fiu iar fericită şi mândră de mine, ca şi cum n-aş fi fost vreodată altfel. Timpul nu vindecă nimic, timpul doar aşează praf, care se spulberă la prima furtună şi rănile se deschid mai urâte şi mai putrede ca oricând. Rănile se vindecă doar cusute pe viu şi unse cu lacrimi sărate, până la leşin.

Or să ne crească mărăcini pe suflete şi-o să ne întrebăm dacă am înflorit vreodată împreună, şi n-or să ne răspundă decât petalele ofilite şi mucegăite de sub pleoape. Se-nchide înserarea ca o carte şi sufletul în foi, ca o zăloagă, zicea el. Şi-aş vrea să stau într-un fotoliu din Mărţişor şi să mă uit pe geam la flori şi la morminte, până la înserare.

tataia

Cu drag, bulgăraşul de aur.

Oskar şi Oscar-urile

El e Herr Direktor. Singurul om care a scos evrei din Auschwitz pe timp de război. Singurul om care a condus un lagăr  (adică Brinnlitz în Cehia, că fabrica de vase emailate din Cracovia nu era lagăr) în care evreii erau îngrijiţi. Singurul om care şi-a cheltuit toată averea pe timp de război ca să salveze aproximativ 1300 de evrei. Mituind SS-iştii cu vodkă, şuncă, diamante şi coniac. Pentru tot ce-a făcut pentru Schindlerjuden, deşi niciuna din afaceri nu i-a mai mers după război, a fost ajutat de toţi acei evrei care s-au redresat financiar după război.

E uimitor cum a sabotat sistemul, susţinând mereu că oamenii lui sunt indispensabili, ca fiind muncitori calificaţi în fabrica unde se proiectau arme secrete pentru armata germană, lucru perfect neadevărat. Toată producţia pica mereu orice test de calitate. Dar avea mereu sume exorbitante de cheltuit pe piaţa neagră ca să cumpere băuturi şi şuncă pentru comandanţii care vroiau să-i deporteze evreii în alte lagăre.

Citez:

“Toţi copiii urmau să fie trimişi la Tarnów pentru a fi împuşcaţi, la Stutthof pentru a fi înecaţi, la Breslau pentru a fi îndroctrinaţi, forţaţi să-şi renege rasa, operaţi. Ai părinţi mai în vârstă? O să-i ia pe toţi cei trecuţi de cincizeci în minele de sare de la Wieliczka. Să muncească? Nu. Să-i zidească în galeriile dezafectate.”

“copilul evreu este o bombă culturală cu efect întârziat, evreica – un potenţial biologic al trădării, evreul matur – un duşman mult mai serios decât putea spera să devină orice rus”

“Cel ce salvează o singură viaţă, salvează întreaga lume.”

Şi asta în memoria lui.