Faraoanca revine* :))

*Titlul ăsta trebuie luat ca atare. Cine ştie cunoaşte. Moment MasterCard.

Să trecem la chestiuni serioase. Fusei în capitală deci. Cum am plecat eu aşa, miercuri, în tren zăresc o babă de-a urcat la Ploieşti. Băi şi-i sună babei telefonu’. O melodie de-aia enervantă de-ţi venea să-i dai să înghită telefonul. Răspunde baba după juma de minut, că avea deficienţe de vedere şi nu ştia cine-o sună, şi dup-aia începe să ţipe piţigăiat „Da, Vasilică, am urcat în tren, da, da, la Ploieşti… M-auzi?!”. Atât a zis, da’ a zis timp de 3 minute. Ce dracu’, o auzea tot vagonul, dar Vasilică n-o auzea.

Miercuri am fost şi într-o bodegă din Bucureşti (anume Fire). Timp de 2 ore am ascultat bancuri spuse de un student de la arhitectură. Fain aşa, şi dup-aia mă întreba Anca dacă-s beată. N-aveam cum să fiu (în schimb, la două seri dup-aia nici n-a avut nevoie să mai întrebe).

Joi m-am rătăcit lângă Carrefour. Asta pentru că am încurcat ieşirea, şi în loc să ajung în regie, m-am trezit în partea opusă, şi chiar mă miram că nu văd gura de metrou după care mă ghidam. Epic fail.

Vineri fu zi plină. Am avut concurs (şi ca să nu existe întrebări, n-am luat nimic, dar supravieţuiesc cu succes), subiectele n-au fost tocmai simpatice, dar încă îs normală, n-am devenit emo din asta. După examen m-am retras în bârlogul numit „camera Ancăi”. Dup-aia am plecat în Herăstrău cu Teo. Frumos parc, da’ era şi mai frumos că era pustiu şi întuneric. Era aşa fain lacul ăla cu ciori concănind pe deasupra lui… *day dreaming*. Apoi m-am dus la Teatrul Mic, la „Colonia îngerilor”. Bolnavă piesă, zic :)). Mi-a plăcut o super-replică, anume:

„Ca să te duci dracului n-ai nevoie de asistenţă.”

Genială. Era ceva aşa (vă zic rudimentar, nu analizez piesa), despre nişte bolnavi incurabili care sunt ajutaţi de un Patron mitocan, care profită de sentimente precum mila ca să-şi dezvolte o afacere. Se întâmplă diverse chestii prin restaurantul ăla, personajele sunt tragi-comice, şi unul bătrân tot zicea că se cacă pe el, şi spre sfârşit simţeam că dacă mai pomeneşte de aspectul ăsta, o să încep să simt mirosuri. Ce-a fost după teatru rămâne între mine şi cei care m-au ajutat să nu mor :lol: .

Azi am dormit până la 14.30, cu o pauză de rigoare să plec de la Teo din cameră şi să mă duc la Anca. Apoi mi-am făcut bagajele şi am pornit spre casă, într-un rapid îngust şi sufocant, plin de ţărani (majoritatea au coborât în Făurei) şi unde n-aveai loc să pui bagajele, nu mai vorbim de propriile picioare.

Mă tot chinui să termin super-cartea lui Paler. E o mare porcărie şi mai am din ea (zici că are 500 de pagini de n-o termin odată). O să depun un efort şi o s-o termin. Pornisem cu încredere, dar m-a dezamăgit profund. Pregătiţi-vă de o recenzie răutăcioasă (deşi în mod normal mă păstrez paşnică atunci când vorbesc de cărţi, indiferent dacă-s bune sau mai puţin bune). Asta e sub orice critică.

Anunțuri

7 responses

  1. mai, n-ai pierdut mare branza pe la premiere. cred ca eram mai multi ex-chimisti decat participanti si discursurile au fost in reluare. cuvant cu cuvant. s-a cam dus lumea buna din chimie… esti printre ultimii de pe acolo, so take care ;) PS faraoanco, dechide ochii daca vrei sa ne vezi :P

  2. deataliile care le-am dat sunt doar varful unui iceberg :))…ar mai fi destul de povestit….fii barbata si spune adevarul rrimuna :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s