1984

Uhm.. mission accomplished. Carte citită în două săptămâni. Primele două părţi îs tare plictisitoare, zic. Ultima, în schimb, îi mult mai bună. E ca şi cum totul devine clar şi în acelaşi timp ţi se administrează o eficientă spălare de creier. M-a dezgustat partea cu şobolanii. Ştiam de metoda asta de tortură şi tot m-a dezgustat. Scârbos, zic. Inuman. De altfel toată cartea sună inuman(ă).

Iată cea mai înaltă subtilitate: a provoca în mod conştient inconştienţa şi pe urmă, din nou, a deveni conştient de actul de auto-hipnoză pe care tocmai l-ai săvârşit.

Ortodoxia înseamnă a nu gândi – a nu avea nevoie să gândeşti. Ortodoxia înseamnă lipsa conştiinţei.

Cel mai mare duşman, se gândi, era propriul tău sistem nervos. În orice moment, încordarea din tine se putea traduce într-un simptom vizibil oarecare.

Lucrul cel mai groaznic pe care-l făcuse Partidul fusese acela de a te convinge că imboldul sau sentimentul cel mai obişnuit nu avea niciun fel de însemnătate, în acelaşi timp lipsindu-te de orice fel de putere asupra lumii materiale.

Cele mai bune cărţi sunt cele care îţi spun ce ştiai dinainte.

La durere nu-ţi poţi dori decât un singur lucru: să înceteze. Nimic în lumea asta nu e mai rău decât durerea fizică. În faţa ei nu există eroi.

Puterea nu este un mijloc, puterea e un scop în sine. Nu instaurezi o dictatură ca să aperi o revoluţie, ci revoluţia o faci ca să instaurezi dictatura. Scopul persecuţiei este persecuţia însăşi. Scopul terorii este însăşi teroarea. Scopul puterii este puterea.

Şi mi-a plăcut cum au fost denumite Ministerele. Ministerul Păcii responsabil cu războaiele. Ministerul Adevărului responsabil cu falsurile. Ministerul Abundenţei responsabil cu raţionalizările. Ministerul Iubirii responsabil cu ura, torturile şi teroarea. Urmează Jurnalul unei fete greu de mulţumit.

Anunțuri

9 responses

  1. 2 saptamani?!?
    si ai putut sa o lasi jos?

    despre partea cu ortodoxia… cred ca iti dai seama ca ce spune orwell e doar literatura, nu? :D

  2. Nu prea ai inteles cartea din cate observ din postul tau.. Cartea asta e un roman politic.. Am putea zice ca romanul este istoria dusa pana la absurd, ca in romanele lui Kafka. E ceea ce numim noi comunismul.
    Si daca numai ultima parte te-a impresionat pentru ca era mult mai palpitanta, asta e probabil pentru ca nu te fascineaza descrierea amanuntita a unei lumi care intr-un mod absurd ar putea fi reala.
    De fapt Orwell (avand in vedere k a scris cartea in 1949) si-a imaginat o Londra in viitor, in anul 1984, o posibila Londra comunista. Cam asta a crezut el ca va ajunge Londra, daca ar fi sub stapanirea socialista (intr-un mod exagerat desigur).

    Nu stiu. Nu firul epic, nu actiunea e cea care chiar fascineaza cititorul, ci descrierea lumii in care se petrece actiunea.

    Razboiul este pace. Libertatea este robie. Indiferenta este forta.

  3. @ana: da, am putut să o las jos. pe mine nu m-a impresionat la culme.

    şi am înţeles sensul ortodoxiei folosit de Orwell. :)

    @dana: tot ce-ai zis ştiam deja. ştiu ce-i cu cartea asta, ce transmite şi despre ce e. doar că n-am scris în post.

  4. Chiar eram curioasa sa vad cum ti s-a parut cartea asta. Eu nu am citit-o (inca), mi-a fost recomandata de mai multe persoane (Sky este mare fan) si recunosc ca mi-au starnit interesul. :)
    Acum citesti cartea mea preferata. Am mari emotii (chiar am!) :)) pentru ca stiu ca exista doua posibilitati: sa nu-ti placa deloc si sa te plictiseasca ideile obsesive ale lui Jeni sau sa te regasesti in ea atat de mult incat sa nu-ti mai vina sa o lasi din mana!

    P.S.: de cand am citit „Relatare despre moartea mea” a lui Chifu (de mult nu mi-a mai placut o carte atat de tare!), recomandarile tale sunt sfinte pentru mine! ;)) (acum sunt la „Cimitirul Buna Vestire”) ;)

    A, eram sigura ca nu o sa-ti placa „Padurea Spanzuratilor”.

    Multa bafta in toate! ;)

  5. Ancuţo, 1984 e citibilă. Dar n-aş putea fi fan al ei. :D
    Până acum îmi place despre Jeni Acterian :lol: ai şanse mari să-mi placă până la capăt. :>

    Chifu e genial, genial, genial, zic. Şi sper să crezi asta şi despre Arghezi ca romancier. Şi Arghezi e genial, şi ştiu că ai încredere în gusturile mele :D

    Rebreanu e mediocru.

    Şi eu te iubesc, copil frumos :lol: Hugs. (bine că ne-am făcut mari ca să avem păr lung, să le facem părinţilor în ciudă.)

  6. 1984 este romanul meu preferat. Este adevarat ca ultima parte este cumva mai palpitanta, dar ea ar fi inutila fara primele 2. Poti sa incerci si ferma animalelor. Este mult mai scurta dar este extrem de interesanta si ea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s