Arhipelagul Gulag

Mă bate psihic cartea asta. Nu mai suport paginile ei multe şi îndesate cu caractere de 8 pixeli, cu detalii criminal de multe despre nu ştiu ce arestări făcute de comunişti, care oricum sunt la fel. Nimic deosebit nu se întâmplă până la urmă. Prima jumătate mi-a plăcut dar dup-aia… funcţie constantă, zic. Te arestează din senin, te torturează de le zici şi ce ţâţă ai supt de la maică-ta şi apoi semnezi eroic sentinţa la, în general, 10 ani de închisoare. Ruşii ăştia îs tare proşti, văd. Mai faini îs nemţii… Şi nu, n-am terminat cartea, mai aveam vreo 150 de pagini şi am renunţat că mă scotea din minţi, citeam în gol. Ar fi bună dacă ar avea scris mai mare şi detalii reduse, că nu-mi pasă de fiecare deţinut politic şi de fiecare inginer arestat şi de fiecare student împuşcat. Îhh.

Anunțuri

19 responses

  1. săracul Soljenițân, biata carte, și mai ales, cea mai tristă chestie pe care ai putut-o zice : „nu-mi pasă de fiecare deţinut politic şi de fiecare inginer arestat şi de fiecare student împuşcat. Îhh.”

  2. Îmi pare rău că am fost rea (iar). Dar chiar nu-mi pasă, şi devine agasant să citeşti cam aceleaşi chestii timp de 500 de pg şi cu scris mărunt de tot. :-?

  3. am citit si eu o parte din primul volum … am cedat si eu la fel de eroic.

    oricum e deranjat ca trebuie sa ne prefacem interesati si cutremurati de niste chestii la moda.
    sti … era la moda sa vezi (si sa te cutremuri) la dramele din razboi cu everi … dar nu e la moda sa le vezi cu tigani… desi si tiganilor li s.a intamplat exact acelasi lucru tragic .

    hai sa nu ne mai prefacem ca ne pasa :)

  4. egzact aşa ziceam şi eu, alex. să nu ne mai prefacem… e adevărat ca sistemul penitenciar sovietic a fost cel mai crunt din istorie, că Stalin a ajuns să-şi aresteze până şi nevasta, că era duşmancă a poporului, erau fanatici de-a dreptul şi au omorât mult mai mulţi oameni decât au murit în al doilea război mondial (luat la nivel mondial adică), dar e absurd să storc eu acum o lacrimă pentru asta. mai bine ne vedem de problemele de actualitate decât de istorie, chit că istoria se repetă. şi totuşi acest Alexandr Soljeniţîn a primit premiul Nobel pentru Literatură pentru Arhipelagul Gulag…

  5. sunt la modă represiunile comuniste? n-am știut. uite dacă nu citeam pe aici muream proastă.

    trebuie să ne prefacem cutremurați de ele? eu chiar aveam impresia că-s cutremurătoare, dar cred că doar mi s-a părut și m-am lăsat dusă de valul trendy. ar trebui să nu mă miște, ăia n-au fost oameni. epurarea intelectualilor e o bagatelă, mai bine să ne vedem de problemele contemporane, globalizarea e mult mai emoționantă.

    cred, sau sper, că înțeleg greșit anumite lucruri…

  6. in primul volum este un paragraf memorabil in care scriitorul explica cum au fost omorati 14 milioane de tarani rusi care nu au vrut sa adere la comunism. despre ei nimeni nu a scris nimic. despre ei lumea nu stie nimic azi.
    scriitura despre atrocitatile din Rusia a aparut abia cand au inceput sa fie exterminati intalectualii.

    drame sunt multe si pentru fiecare ar trebui sa suferim … dar am o rugaminte hai sa nu „intelectualizam” dramele umane pentru ca e pacat.

  7. asa e. hai sa nu intelectualizati nimic daca-i vorba de „naspa”. daca e, in schimb, vorba de cacaturi corporatiste, hai sa.

    una e cartea si stilul lui, alta e ce-a fost in trecut, cu toata empatia lui transpusa in carte.

    cine-a zis sa suferi? cui i se rupe de taranii aia?! mie nu. dar nici nu sa zambesc cand ma gandesc la nenorocitii aia.

    pe de o parte nu ne putem gandi la ceva trecut mereu. poate doar in sens de avertisment al viitorului (cu toate ca istoria n-are nicio problema cu repetarea, oricat de inumana, a unor evenimente). dar nici nu putem sa „hai sa nu mai vorbim despre asta”. merita uneori sa-ti misti curul ala tocit de scaune regale de piele imbacsita de flatulatii putrezite, sa-ti pui identificarea cerebrala in miscare, sa te pui in locul taranului ala cu soarta cam mistocara, nu ca sa plangi praf, ci sa constientizezi macar ce bine naibii o duci, ca apoi, dupa 5 minute (prea mult? 1 minut, poftim), sa-ti revii la mozolelile urbane cu sfinctere birocratice.

    lasa plansul si poftim: la naiba cu ei, eu avut ghinion, dar tu, tu, plictisit in aroganta materialista, sa spui sa nu ne gandim la drame umane?! la ce sa ne gandim? la monotonie? dar, dragule, la ce avem voie sa ne gandim?

  8. nuzzu … de cand sunt „dragule ” cu tine. avem voie sa ne gandim la tot si nimic … mi se rupe mie la ce te gandesti tu sau la ce se gandesc altii. este interesant ca incerci sa-mi dai o lectie de morala tocmai tu ala/aia care nu are curaj sa-si semneze cu numele vorbele spuse. hai … mai spune-mi vorbe intelepte.

  9. Hai ca-ti mai spun. Care-i faza cu numele?

    Vad ca a-ti prezenta identitatea pe net e luat drept criteriu pt valoare etica superioara si-a devenit vezi, draga-doamne, un contra-argument valabil (cand-colo e-o frustare exprimata). Bravo, ai facut publica identitatea ta! Uaaaau! Ce se deduce din asta? Ca esti mai no-stress, mai batos, mai sigur pe el sau ce? In primul rand, dragule, identitatea nu conteaza, decat daca vrei argumente ad-hominem, dar alea-s subiective. Eu atac idea, nu persoana. Daca-mi vei spune ca mai sus tocmai persoana am atacat-o, eu voi spune ca am atacat clasa generala a „corporatistilor” si a indiferentilor. Vezi cumva scriind despre tine in afara domeniului de discutie? Cand atac o idee, inevitabil se va lega de autorul ei, dar tinta mea ramane totusi validitatea unei idei.

    Identitatea este irelevanta. Este o aberatie sa presupui ca valoarea unei idei rezida in identitatea autorului si nu in ideile scrise. Da, sunt influente, si, da, istoria personala influenteaza scrierile, dar nu adevarul, doar forma lui. Daca e precum spui, „Miorita” trebuia aruncata demult.

    P.S.: „mi se rupe mie la ce te gandesti tu sau la ce se gandesc altii”. Din cate am citit in comentariile tale din postul lu’ Miruna esti foarte politicos. Ce s-a intamplat? Acum ti se rupe de ce gandesc altii? I-auzi… Vrei sa spui ca ti se rupe cand presupui ca altii gandesc rau despre tine, c-ar fi o rusine sa spui ca ti se rupe la ce se gandesc altii. Daca e asa, insasi comentariile tale nu-si mai au rostul, nu? Esti un tip de treaba si lucrezi cu oamenii, asa c-ar trebui sa ai habar de importanta imaginii oferite altora; nu ti-o strica cu mine; ar fi pacat.
    [Acum] m-am referit la tine.

  10. acum eu o sa ma refer numai la tine … imi cer scuze pentru „mi se rupe”. am spus asta pentru ca am avut in ziua aia numai belele. am avut o zi proasta tocmai pentru ca lucrez cu oameni (de toate felurile). uneori mai cedez si eu :)

    „Identitatea este irelevanta” … o sa atac ideea … bine? :) Pentru mine identitatea este o chestie vitala si in plus imi place sa stiu cu cine vorbesc. M-am saturat de anonimi care ataca ideile si oamenii. Vreau sa ma lupt cu oameni nu cu anonimi ilustri care se ascund cu dibacie.
    Anonimi sunt multi si in lumea offline nu-ti fa griji. Cu aia duc cele mai multe razboaie.

    Imi cer scuze inca odata pentru vorbele mai rebele si inchei aici cu gandul ca am stins conflictul :)

    la buna citire!

    ps. miruna sa stii ca eu nu pot sa fiu un „nesimtit” 100% … nu-mi iese deloc … asa ca am sa renunt la ghidul nesimtitului pentru ca mi-a adus numai neplaceri in ultima vreme.
    te pup ;)

  11. Of, Alex, tocmai lipsa asta de doză necesară, standard, de nesimţire îţi provoacă ‘belele’, după cum ziceai mai sus. Să excelezi în nesimţire nu-i bine, dar nici ca tine nu-i bine, să nu cunoşti codul supravieţuirii pt secolul XXI. Mai ai de lucru, neicuşorule.

  12. Miruna, spuneai ceva mai sus ca :”mai bine ne vedem de problemele de actualitate decât de ISTORIE, chit că istoria se repetă”, iar eu iti raspund prin vorbele lui Martin Steele: „Those who fail to remember the past, are doomed to repeat it”. daca consideri ca trecutul si povestirea despre trecut, acel trecut care ne apasa, care nu trece si nu vrea sa treaca, nu este relevant pentru intelegerea prezentului si anticiparea viitorului, atunci eu iti recomand sa citesti cartea lui Paul Ricoeur – Memoria.Istoria.Uitarea …. ai sa intelegi mai bine ca trecutul este o istorie-cunoastere, o istorie-povestire si o istorie-memorie… fara intelegerea trecutului nu ai cum sa intelegi fenomenele prezentului, globalizarea si mondializarea si toate celelalte aspecte care decurg de aici

  13. daca te plictiseste o carte atat de tare incat „Nu mai suport paginile ei multe şi îndesate cu caractere de 8 pixeli, cu detalii criminal de multe”, de ce o mai citesti? fara suparare, ar trebui sa accepti toate comentariile, fie ele pozitive sau negative. calitatea blogului tau se reflecta in ceea ce scrii si ce impresie produci cititorilor tai. scopul recenziilor tale ar fi sa ne arati noua daca merita sau nu sa citim o carte. iar daca eu citesc faptul ca „Ruşii ăştia îs tare proşti, văd. Mai faini îs nemţii”…o sa imi vina un chef nemaipomenit sa citesc Arhipelagul Gulag. si probabil o sa o judec ca pe o carte proasta. bine ca am citit-o inainte sa vad ce ai scris tu aici.

  14. mie nu mi-a plăcut. şi n-am zis nicăieri că aş scrie recenzii. îs doar păreri personale. subiective. nu scriu ca să conving vreun cititor să citească ceva anume sau nu. eu una nu-mi aleg cărţile în funcţie de recenzii sau păreri diverse. şi dacă ţie ţi-a plăcut, să fii sănătos/-oasă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s