9 ani. My body, a funeral.

Au trecut 9 ani şi mormântul are un bucheţel vechi de trandafiri gri de plastic şi o coroniţă pe cruce, ornată ca pentru Crăciun, probabil adusă acolo cu ocazia ultimului Crăciun… Nu pare să se fi dus nimeni azi pe acolo, lumânarea verde de la mine era singura care a pâlpâit puţin. Şi aş fi vrut să vezi în mine imaginile amestecate haotic, de acum 9 ani, noi doi jucându-ne în curtea şcolii, noi doi în prima bancă, tu încercând să-mi dai nu ştiu ce breloc pe care nu l-am primit şi acasă ai plâns toată ziua din cauza mea, apoi lipsa de două săptămâni, apoi mătuşa ta spunându-ne printre hohote de plâns că… nu mai eşti, apoi poveştile despre Budapesta şi masa de operaţie, apoi eu plângând în timp ce aşezam lângă trupul tău vânăt două narcise, apoi colegii noştri inconştienţi modelând ceara topită de la lumânări ca pe plastilină, ploaia şi groapa, cuiele bătute în sicriu, coborârea în groapă, poeziile de Arghezi pe care am început să le citesc după ce m-am întors de la înmormântare… A trecut mult de atunci… A trecut mai mult decât întreaga ta viaţă. Şi toţi par să fi uitat că ai fost şi tu vreodată printre noi…

Te-ai împăcat sau suferi de vremea ce-a crescut?

La ce visezi când ziua pe lampa ta se curmă

Şi cade-n geam zăpada la ceasul cunoscut,

Tu, care-ai stat bătaia să asculţi, pe cea din urmă?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s