Vroiam să fug prin ploaie de mână cu pisici negre şi trecătorii să se dea 3 paşi înapoi

Am stat azi noapte şi m-am uitat pe iutub la filmuleţe cu Jim Carrey @ Dave Letterman. That was fun. ^^ Nu ştiu de ce, dar dintre toţi actorii (eu uitându-mă la filme din an în paşte), Jim Carrey e febleţea mea. Probabil pentru că nu pare să-şi ia vreodată treburile-n serios şi asta pot să admir, pentru că eu n-o să pot niciodată să nu-mi iau viaţa-n serios. Ştiu, şi mie mi-e milă de mine uneori pentru asta.

Decepţiavieţii nr.2 pe anul ăsta. După ce am ratat concertul Opeth, ratez şi Yann Tiersen, how sad is that?! Dar nu-i nimic, Bucureştiul are mai mult de oferit decât atât. :)

Nu ştiu de ce, dar observ că zilnic ajung oameni pe blogul ăsta după ce caută pe google tot felul de informaţii despre droguri. Gen „dacă mă droghez şi sunt pe stop are ceva” sau „cu ce să mă droghez prima oară” şi tot aşa. Ştiu că am un interviu în legătură cu asta pe blog, dar mă şochează că zilnic, de aproape un an încoace, tot felul de tâmpiţi caută pe google informaţii despre cum să se apuce sau cum să ia sau ce să ia. Extrem de rar caută cineva detalii despre cum să se lase (!!) şi e strigător la toată bolta cerească. Mi-e milă de ei, zic.

Şi mai şi citesc acum despre dependenţi de droguri.

Revin la oile şi durerile şi cuvintele mele. La pisicile pentru care mă opresc uneori pe stradă. La ploile reci de toamnă.

Anunțuri

One response

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s