prolifici românii ăştia

ştiu că n-am mai scris de mult, dar zic, mnah, hai să revin în lumina reflectoarelor stinse a propriului blog. tot urmăresc pe facebook o grămadă de persoane care postează numa linkuri de pe iutub, rugăminţi de aur şi scânduri de pe farmville şi horoscoape. pe majoritatea nici nu-i ştiu, mi-s irelevanţi, eu doar mă joc pe facebook. eventual mă mai uit la poze. în rest e o reţea de socializare pentru graşi onanişti şi antisociali care trimit mesaje cu „bună, vrei să fim prieteni?”

dar pe lângă toţi ăştia, mi-e dat să văd şi detalii din viaţa anumitor instituţii private. una din ele e editura X, să zicem. (hai să fiu subtilă, na). ei bine, editura X pare să se bazeze pe o singură autoare, Y. ce-i drept, am şi autoarea la „prieteni” pe facebook, probabil de-aia mi s-a creat impresia, sper, greşită, cum că ea e temelia vânzărilor.

uimitor e totuşi că am dat odată, întâmplător, de fragmente din „operele” ei. prost, dom’le, jalnic. un stil de care ar râde şi fanii coelho, ceva nemaipomenit de penibil, de pe ultima treaptă a calităţii tematice şi stilistice. cu toate acestea, editura o promovează, o plimbă pe la lansări de carte şi-o ridică-n slăvi mai ceva ca pe dan brown într-o variantă feminină românească.

bineînţeles, pozele de la multele activităţi literare la care Y participă sub aripa X nu întârzie să apară. şi se scrie cum că publicul a fost grozav, în extaz, în plin orgasm intelectual având parte de aşa cărţi, aşa parfum de literatură, aşa sevă a cunoaşterii beletristice. şi mă uit şi la poze. nişte oareşcare, cu feţe de se-citeşte-de-la-stânga-la-dreapta-nu?, care abia înţeleg ce îndrugă ăia în faţă, au crezut că vin ăia de la PSD cu zahăr, făină, ulei şi 50 de lei, da’ uite, de fapt îs cărţi, lua-i-ar dracu’. de jenă, unii mai şi cumpără, ori se află într-un stadiu de degradare a intelectului atât de gravă încât chiar scot bani ca să aibă în casă hârtie cu litere aşezate brutal pentru cititorul de rând.

mă minunez şi eu, deh. de fapt, unde vroiam să ajung era la întrebarea: chiar aşa prost stăm la capitolul literatură?

Anunțuri

5 responses

  1. cand o sa scrii si o carte sa o vedem si noi si sa ne dam cu parerea ?

    e foarte usor de criticat … cel mai usor e de facut ceva …

    cred ca astfel de oameni precum Y au existat in fiecare secol … dar au fost uitati pana la urma … important e ca nici noi sa nu ii bagam in seama pe cei ce traiesc in zilele noastre…

  2. eu am început una şi am lăsat-o baltă. decât să scrii o carte proastă, care peste câţiva ani să te facă să-ţi fie ruşine cu tine, mai bine deloc sau aştepţi o idee mai bună.
    de exemplu eu n-aş fi deloc mândră să fiu autoarea unei poveşti cu ton de basm modern şi care exprimă vag ceva cum că nu mai există dragoste, dar printr-o idee de compunere de clasa a 7a pentru olimpiada locală de limba română.
    e la fel de foarte uşor să te crezi creator, să ştii. criticile necesită şi ele un soi de efort intelectual, nu-i ca şi cum ar putea toată lumea să critice. la fel poate şi toată lumea să compună, doar că diferă calitatea.

  3. ti-am mai zis ca e foarte usor sa critici … toata lumea e critic, toata lumea baga de vina, etc.

    ai scris tu asa ceva pe clasa a 7-a ? posteaza pe site sa citim si noi… Cred ca ar fi mai interesant decat sa ne spui ca persoana Y a publicat la editura X. Nu crezi ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s