despre teoria emigraţionistă a mileniului 3

update: am închis comentariile. îs prea mulţi care s-au simţit vizaţi. culmea e că cei care chiar muncesc pe brânci, fie ei din ţară sau din afară, mi-au dat dreptate într-o oarecare măsură, în ce priveşte turmele de incompetenţi care-şi iau zborul. pentru cei care n-au înţeles nimic din ce-am scris: oameni buni, eu aş fi putut să plec. că n-am vrut e altceva. m-am plictisit uşor de comentarii şi remarci gratuite scrise doar de dragul de a fi împotrivă. n-aţi sesizat că nu m-am legat de facultăţile serioase, ci numai de alea de duzină la care orice român s-ar duce numai să scape de „românia asta de căcat.” gata, că mi-am bătut capul destul. oricum ăştia care veţi avea succes garantat în străinătate nu vă puteţi schimba părerea doar din cauza unei viitoare studente din românia, ce naiba. nu uitaţi aia cu ultimul stinge lumina…

***

s-a lansat aşa un trend în ultimii ani… care cum îi tună, pleacă în străinătate. în special în anglia, că-i cel mai uşor să te accepte o facultate în anglia. vorba aia, am în jurul meu viitori studenţi de anglia despre care aş băga mâna-n foc că n-ar lua o admitere la noi, dar, hei!, ei or să studieze în străinătate, da?

treaba asta miroase a snobism, sincer. că dacă-i întrebi de ce pleacă, mulţi îţi spun că ţara asta e de căcat, că vor un viitor mai bun şi că acolo se face şcoală şi aici nu. greşit. ţara asta nu e de căcat, ci doar anumite detalii (gen situaţia politică şi economică, ţiganii şi faptul că există oameni care aruncă hârtii pe jos, de exemplu). despre viitorul mai bun… n-aş fi aşa sigură. îţi falimentezi părinţii care se chinuie să-şi ţină odrasla la facultate în afară şi oricum eşti semi-îngropat în datorii de la douăj de ani (dacă vorbim de sistemul britanic), pentru că ei nu dau burse şi toate taxele urmează să fie plătite din primele tale salarii. bravo! (nu intrăm în detalii, că în mare aşa e şi micile excepţii nu prea contează)

bun, termini acolo facultatea. şi după ce termini, tre să te angajezi că doar n-o să stai frecător de mentă încă 5 ani. dar cine te angajează? că sunt destui care nu-şi găsesc. poate au avut bani de chirie din spălat pahare într-un bar 4 ore pe zi, dar când e vorba să se angajeze în domeniul lor de activitate, nu prea sunt locuri. şi vin înapoi acasă cu marea diplomă în dinţi. şi aici iar nu-i ia nici naiba-n seamă că, ba nu li se pot echivala studiile, ori sunt supracalificaţi şi niciun angajator nu-i poate plăti la valoarea şi pregătirea lor, şi tot aşa… şi până la urmă te-ai zbătut degeaba ca prostul să faci marea facultate acolo.

sunt extrem de rare şi extrem de fericite cazurile când or să-şi dea ăia oamenii lor la o parte ca să lase un român într-o poziţie bună şi călduţă. pentru că oricât de drăguţi ar părea, şi oricât de frumos ţi-ar zâmbi, englezul, neamţul sau francezul au undeva, într-un colţ întunecat al minţii, prejudecăţi despre tine, că eşti român, adică sărac, hoţ, comunist, ţigan. dar e perfect ok să existe oameni care să gândească asta despre tine atâta timp cât la tine-n ţară lumea te admiră că ai plecat la ditamai facultatea.

ah, să nu mai vorbim de obiectele de studiu. bineînţeles că foarte puţini se duc să studieze ceva serios, ceva ştiinţific. dar e foarte uşor să faci nu ştiu ce soi de management al turismului, să studiezi bătaia vântului dinspre ruşi sau să înveţi cum să faci reclamă la un săpun englezesc. normal că e uşor. şi te visezi manager al unui hotel pe coasta de azur şi ajungi secretara unui şefuleţ amărât la craiova, hell knows.

în fond, cunosc oameni de calitate, cu un intelect uimitor, care au decis să rămână în ţară. şi în românia se învaţă, şi nu toată lumea ar reuşi aici să termine o medicină sau o facultate de arhitectură. şi în românia poţi face ceva cu viaţa ta, poţi câştiga salarii frumoase (faţă de nivelul românilor, evident) dacă ai cap, dacă înveţi ce trebuie şi dacă ai şi 2 pile, na. dar toată lumea gândeşte ca şi cum acolo ai toată lumea la picioarele tale şi aici îţi dă cineva cu bâta-n cap dacă vrei să faci ceva. nu te dă nimeni la o parte, că dacă eşti cu adevărat bun, se vede oriunde. dar când eşti prost ca limba rusă, preferi să faci cursuri despre cum s-a-nfipt zambila-n brânză în străinătate.

aştept să vă văd peste câţiva ani. să vă întreb cât de uşor v-au dat ăia voie să le legaţi şireturile, dacă v-a înjurat vreun vecin că n-aţi tuns peluza că sunteţi nişte români împuţiţi, dacă mai ştiţi limba română fără s-o stâlciţi cu accente străine şi dacă sunteţi fericiţi departe de familia de aici şi de ţara voastră. oi fi eu tâmpită, dar încă am accese de patriotism. s-ar putea să nu-mi treacă, e grav?

Anunțuri

15 responses

  1. Nu-i grav… ai mai scris despre punctul asta al tau de vedere… Nu te sustin in totalitate. Ca esti prost sau destept, sansa de a pleca sa studiezi in strainatate nu trebuie ratata si nu pentru ca s-ar face altfel de scoala acolo ci doar pentru ca traiesti altfel de viata, intre altfel de indivizi care, culmea, gandesc altfel decat romanii. Am vazut oameni care au studiat in strainatate si s-au intors neschimbati acasa si stau cu diploma in dulap si cu aerele de „facultate afara” la vedere exact cum spui tu dar majoritatea pe care i-am vazut hotarati sa studieze afara si care s-au dus pentru experienta in sine nu pentru motiv de lauda s-au intors oameni schimbati, oameni mai buni, mai sereni, mai dispusi sa fie fericiti decat un roman incrancenat intr-un „profil de viitor” la noi… Si o facultate la noi te falimenteaza daca ne gandim la salariul mediu in Romania… Nu stiu, pur si simplu optiunea si posibilitatea de a studia afara nu mi se pare de ratat…

  2. n-o fi de ratat, dar nu mi se pare nici ceva fenomenal. şi cel mai tare mă enervează ăia care au impresia că în românia îţi ratezi viaţa, şi de fapt jumate din ei n-ar prinde bugetul la o facultate de la noi, aşa că să fim serioşi…

  3. Of. Desi eu studiez in strainatate, multi dintre colegii mei au ramas in Romania unde se descurca de minune, traiesc o viata frumoasa si stiu cu siguranta ca au un viitor stralucit in fata. Sincer, iti inteleg punctul de vedere, dar in acelasi timp imi pare rau sa spun ca nu am putut sa nu observ foarte multe idei preconcepute in argumentele tale. In mod ironic, ai ajuns sa iti construiesti punctul de vedere prin aceeasi metoda pe care o critici. Prejudecati au multe strainii despre noi, prejudecati avem si noi multe despre noi, intre noi, dupa cum bine ai evidentiat si tu. Nu incerc sa iti critic opiniile si nu m-as aventura sa incerc sa te fac sa te razgandesti, pentru ca nu ma intereseaza sa fac asta. In schimb, intre aceste intense accese de patriotism e mereu bine sa privesti lucrurile cu putina claritate. Sigur, vor fi mereu lucruri nedrepte care, pe buna dreptate, iti pot cauza o reactie ca cea pe care ai expus-o aici. In acelasi timp, generalizari ca cele pe care le-ai facut tu distorsioneaza realitatea, si in acelasi timp jignesc o comunitate intreaga de oameni care nu merita o asemenea desconsideratie. In plus, e foarte usor sa critici ceva ce nu cunosti in totalitate, ci doar in mod indirect. Cunosc multe persoane care au ramas in Romania si deja au inregistrat multe succese in domeniile pe care le urmeaza, dar in acelasi timp cunosc si in strainatate foarte multe persoane care si-au construit un drum incredibil in ceea ce studiaza (si aici ma refer la consultanta financiara, analiza legislativa, etc.) si au castigat respectul tuturor in acest timp, fie ei co-nationali sau straini. Prin urmare, sustin intru totul o perspectiva critica, dar in acelasi timp daca te uiti la o situatie prin gaura cheii asta nu inseamna ca ai vazut tot ce era de vazut.

  4. bineînţeles, există situaţii care nu corespund descrierilor de mai sus, dar eu nu pot fi obiectivă. mult succes în străinătatea ta :)

  5. lolz… ce funny e ca ai pus laolalta intro insiruire tiganii, ca problema sociala, politicienii si hartiile aruncate pe jos.
    am ajuns intamplator pe blogul tau, din cul in testicul :) e aiurea si ce face ala acolo despre tine, dar si tu ca ii raspunzi.
    ce nu inteleg la bloggeri, e de unde ideea asta de jurnalism intim, de dormitor. altfel nu pot numi aceste povestioare, fiindca imi imaginez un om care sta culcat in pat si se gandeste la tampenii si cai verzi pe pereti cand citesc.
    de ce nu scrieti frate pur si simplu fictiune. nu zic fictiune in sens peiorativ, ci in sensul clasic. Decat sa iti dai cu parerea pe toate prostiile mai bine faci o povestioara, o schita care sa aiba cap si coada si in care sa iti sustii ideile despre un anume aspect al vietii cotidiene, dar intr-o forma literara.
    nu crezi ca ar fi o idee buna? asta face diferenta intre scriitori si bloggeri. gandestete la romane romanesti cum ar fi cel mai iubit dintre pamanteni sau patul lui procust. Aceste romane sunt o fresca a societatii cu toate problemele ei, dar intro forma literara, care le face bune de citit pentru 100 de generatii. posturile astea pe bloguri sunt bune de citit 3 zile, si dupa aia va certati intre voi si nu iese decat un mare zgomot online, care se stinge cu viteza cu care a izbucnit, si va intoarceti la caii verzi pe pereti.

  6. cineva a definit odată bloggingul în felul următor: „never before have so many people with so little to say said so much to so few.” cât despre radu.. mnah, a făcut caterincă la vremea aia, dup-aia s-a potolit, am dat-o la pace.

  7. Uite, eu nu cred că dacă ar fi dracul aşa negru s-ar mai înghesui oamenii. Am observat şi eu că-s unele facultăţi cu cerinţe foarte mici (chiar ăia de veniseră la noi în amfiteatru: să iei CAE-ul măcar cu C, să ai media la engleză pe ani peste 9 şi la bac peste 7 !!), dar nu se poate nega că-s şi facultăţi în top 50, top 100, cel puţin pe unele domenii.
    Cât despre plecat şi chestii am să vorbesc din punctul meu de vedere, că şi eu vreau mult, da-n State. Nu e vorba numai că studiezi nuştuce (lăsând la o parte că-s specializări pe care aici nu ai posibilitatea să le faci, ce să mai spun de cursuri), dar profesorii şi colegii cu care intri în contact, necesitatea de a te adapta la o altă mentalitate, oportunităţile de studiu/internship/contact cu multe alte culturi şi alte chestii. Per total, mi se pare o experienţă life-changing. Anglia şi mie-mi repugnă, dar în niciun caz studiatul afară în general.
    Şi-s patrioată, nu vreau să studiez afară for the sake of it. Totuşi am să plec în mai puţin de 3 luni, la 16 ani, la internat, în Sua. Deşi dorul de familie, prieteni e inerent, abia aştept să văd cum e viaţa la boarding school, să am de ales între vreo 20 de sporturi pe care să le practic (şi nu-s nici pe departe o persoană sportivă), să cânt săptămânal în orchestră şi să am vreo 5 programe de teatru în care să mă-nscriu şi o grămadă de alte cursuri de artă care nu mă interesează, vreo 30 de cluburi extreeem de diverse, vreo 5 ziare la care pot să scriu, să am colegi din 27 de ţări şi profesori absolvenţi de ivy-uri, să am 5 ore pe săptămână numai în laborator, la chimie, să am propriul diriginte, o slujbă în campus, să pot să-mi designez propriul curs, de studiu independent, curs care e între mine şi profesor, să pot să mă gândesc la absolut orice activitatea vreau, pt. că şcoala are vreo 3 sute de mii de dolari disponibili pt. finanţare proiectelor elevilor, să pot să învăţ efectiv numai ce vreau, să am cursuri speciale de SAT şi advisori special pt. aplicat. Mă opresc aici pt că m-am plictisit, dar pt. facultate pot găsi şi mai multe argumente pro.
    Nu e vorba că în Ro nu poţi învăţa, înveţi de oriunde, dacă poţi şi vrei, dar din unele locuri mai uşor şi mai enriching. Doar că studiatul afară are muulte alte avantaje pe lângă statutul conferit – sau asta am încercat eu să demonstrez, poate-am să mă răzgândesc.
    Cum şi când şi de ce ai devenit tu aşa contra, că te ştiam tot că bâzâiai să aplici ? – până anul trecut

  8. tu eşti unul din cazurile fericite. sua e altceva, pe bune. mă enerveză în schimb că orice prost poate să plece şi sunt sigură că o parte din ei or să ne facă de râs, pentru că-s oameni de rahat, fără chef de muncă, snobi şi proşti făcuţi grămadă. cred că ştim amândouă la fel de bine olimpici care au ajuns în state şi muncesc pe rupte şi învaţă până nu mai pot. şi ei or să ajungă mari acolo sunt, sunt sigură de asta. poate şi în anglia mai sunt cazuri singulare de mici genii. dar la fel de bine ştim olimpici internaţionali care au rămas aici şi care o pot duce la fel de bine, pentru că au un statut deja format şi uşile le-au fost deschide de mult chiar şi în românia. dar fenomenul ăsta de hai-să-plecăm-cât-mai-repede-oriunde-că-românia-i-de-rahat.. ei bine, ăsta mă depăşeşte. mulţi din generaţia mea au intrat la facultăţi de care n-au auzit nici naiba (şi, fie vorba între noi, nici de ei n-a auzit nimeni) şi se duc, pentru că e străinătate, frate. ăştia ar pica şi admiterile pe bază de dosar de la galaţi la cât îs de proşti, da’ englezii îi acceptă că au şi ei un număr de locuri alocate estului europei şi tre’ să se umple şi alea cumva. şi preferă să se ducă la orice facultate anonimă. îi ca şi cum aş rămâne să fac facultate la FF la galaţi în loc să mă duc la bucureşti/cluj/timişoara.
    sper că ai înţeles ce zic. dintre o facultate din ivy league şi farmacia mea de la carol davila, bucureşti, e evident ce-aş fi ales, dar alternativa nu exista. rămân la farmacia mea, şi-ai să vezi că ajung foarte bine şi de-aici. :)

    p.s. baftă de la toamnă :)

  9. mai miruna, incep sa ajung cititoare fidela a blogului tau de cand am devenit si eu bloggeritza. Ceea ce nu e e bine. Ma fac de ras. (Glumeam pisicel)

    Vad in acest post ideile pe care le-am discutat aprig in acea zi frumoasa si calduroasa pe terasa de la mond d’art, daca mai tii tu minte. Ma stii patrioata infocata, stii ca iubesc tara asta mai mult decat imi iubesc chilotii (Si ii iubesc mult, sa stii) si stii pe de-asupra ca n-as pleca din tara asta nici sa ma pici cu ceara.
    Nu pot sa zic nu! la studiatul in afara, totusi. E sublim, e minunat, e ceva nou. Dar, veniti inapoi pentru ca tara asta are nevoie de voi. Si oricat de cacat ar fi ea, si sa stiti ca nu e, e a voastra. Si nu puteti sa o ajutati daca munciti din afara ca sa va platiti taxele pentru kktul de facultate pe kre l-ati facut.

    Si da.. mi-a placut punctul cu managementul turismului. =)) mai toata spuma Lva-ului merge colo pentru ca pentru acea facultate avea Ionita eseuri de vanzare.

  10. Am aterizat si eu pe aci si m-am semi-identificat cu problema pe care o dezbati tu. In fine, cu falsa problema pe care te faci ca o dezbati. O sa fiu cam scorpie in ce urmeaza, dar sa stii ca imi pierd timpul scriind aici din tandrete si interes genuin.

    Tu ai fost olimpica la chimie, nu? Ei bine, si eu. Casca larg urechile atunci. Lasa-i pe arogantii si parvenitii intelectual sau de orice fel sa studieze comunicare interculturala medievala si alte vrajeli. Aia s-ar fi nascut someri oriunde. Priveste problema dintr-un punct de vedere mai pragmatic. Sa zicem ca vrei sa faci o facultate legata de chimie, nu? Ei bine, chimia foloseste substante si aparatura, care de cele mai multe ori sunt al dracului de scumpe. Asta mai ales cand vrei sa faci ceva care conteaza, nu sa fierbi apa si sa zici „Vai, ce frumos!”. Asa ceva nu o sa pupi in Romania. Si daca exista aparatul, e ferecat in turnul de fildes. Pentru substante trebuie sa scrii foiletoane de birocratie ca sa primesti bani pentru ele, etc. Ah, am uitat ca-i criza si ca nu-s bani la buget! Problem solved. OK, am atins chestiunea 1, resursele materiale.

    Problema 2: resursele umane. O sa fii singura, sau veti fi maxim 3-4 pe care-i duce capul, din care pana la sfarsitul facultatii veti ramane 1-2 pe care-i duce si interesul. Mediul te construieste, iar intr-o facultate romaneasca asa ceva nu exista. Totul o sa se dizolve intr-un sictir basit, in rutina, cand o sa-ti dispara discret orice urma de optimism virginal pe care-l manifesti acum.

    Problema 3, o chestie foarte subtila: cunoasterea. Aia din facultatile vestice stiu ce sa predea, stiu ce sa faca si stiu cum s-o faca. Sistemul se bazeaza pe un mod mai interactiv de a transmite cunoasterea. Gen stagii multe si dese, in care e unul cu vreo 5 ani mai mare ca tine te ghideaza si de la care, daca esti fata desteapta, poti scoate ce stie. Daca te gandesti ca o sa inveti prea mult cu vointa si tratate bune, te inseli. Este o activitate contraproductiva de care te vei plictisi la un moment dat. Era ceva in psihologie, pustanii invata mai bine din carti, iar adultii invata facand. Iar daca nu e cine sa te ajute, singura nu faci nimic.

    Problema 4, cea mai nasoala: ne futem in cur in cercul nostru stramt. Nu ai cu cine sa te compari, nu-ti afli adevarata valoare, si crezi ca din cauza ca esti mai desteapta decat pitzipoancele din jurul tau, atunci inseamna ca esti si capabila. Plus sistemul elitist de cacat romanesc, in care nu trebuie sa produci ceva, ci doar sa arati cat de bun esti. Reality check: VAX!

    Si, in fine, o nota personala. Barbatii. Cauta un barbat roman de peste …hm ..sa zicem.. 25 de ani. Zi-mi cati mai arata bine. As aproxima ca din aia care erau bunoci la 20 de ani, te-ai mozoli cu sub 10% din ei peste 5 ani. In vest fac sport, sunt mai inalti, mai dezinvolti si stiu sa se poarte frumos cu o femeie.

    Ce-ai zis tu acolo legat de faptul ca strainii au prejudecati legate de romani este, din nou, vax. E mai greu sa te angajezi acolo pentru ca pana mea, esti strain, nu vorbesti limba la fel de bine, nu le stii glumele, cultura, cum merg treburile, si mai ai si-un morcov ca te paste ratarea dupa colt. Fara safety net, ca mama si tata sunt in Romania si nu fac 100k euroi pe an. Eu zic totusi ca daca esti deschis la minte si sigur pe tine, poti realiza multe ca om. Tu compari cazul cel mai nefericit din vest cu posibilitatea vaga a reusitei pe taram autohton. Abordarea este execrabila. Daca vrei sa examinezi situatia in mod decent, fa o medie in ambele locuri si apoi apuca-te de comentat.

    Ah, si sa-ti dau si contraexemple la basina aia cu „cunosc oameni de calitate, cu un intelect uimitor, care au decis să rămână în ţară”. Si eu cunosc cativa din lotul de chimie in care am fost, toti ramasi in tara, care sunt pe diverse paliere de frustrare. De la „pierdut in lumea lui World of Worcrap” la „Baga-mi-as, de ce am crezut ca a face medicina 10 ani in Romania o sa fie o chestie nobila?!”, cu o prostituata pe la mijlocul clasamentului.

    Concluzia? E blog personal si poti duce calitatea argumentelor cat de jos vrei, dar eu zic ca e un exercitiu bun sa gandesti mai profund inainte sa scrii. Cat priveste snobismul romanului neo-capitalist, mnah, ai vazut si tu o buba pe fata bolnavului de SIDA, si te-ai decis sa faci dialectica esteticii. Categoria de care te-ai luat este irelevanta din orice punct de vedere. Se preteaza doar la a fi tap ispasitor al frustarilor unor pseudointelectuali. Iisus ii punea in categoria aia: „Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac!” In locul tau, as fi asa aroganta ca nici nu le-as da vreun slot liber in gandurile mele. Mi-e doar un pic mila, gandindu-ma ca saracii oameni poate ar fi vrut sa faca ceva relevant in viata, si Romania nu le ofera decat manager de motel pe centura. Ce zici, ar trebui sa ne negam aspiratiile si inclinatiile, si sa ne pliem pe restransa oferta de pe piata fortei de munca autohtone? La cum pui tu problema, la ce bun sa studiezi in vest, cand oricum ajungi secretara in Romania? Nu era mai bine sa ramai in tara, sa faci o facultate din oferta existenta, si sa ajungi aceeasi secretara?

    Sfatul meu de inteleapta evidenta este sa te lepezi de pragmatismul asta superficial, care-i de fapt pura prejudecata. Romania nu poate fi un sistem inchis, si avem inca mult de invatat. Daca din cei care se duc sa invete in afara, daca 5% reusesc sa aduca progres, atunci e un succes. Nici nu mai conteaza restul de 95% balast.

  11. @TS: în primul rând ai scris prea mult, cred că te-a măcinat mult părerea mea.
    bun, să-ţi iau ideile pe rând. eu exact de frecătorii de mentă şefi mă legam. e ok să faci ceva serios, ştiinţific în afară. nu-i de condamnat. dar chestiile inutile, care sună frumos şi nu reprezintă nimic, alea nu-s ok. resurse materiale: e adevărat, cercetarea de la noi e la pământ. dar eu nu vreau cercetare, şi niciunul din cei pe care i-am vizat nu va face asta. fac o facultate de farmacie, am posibilitatea să primesc un împrumut pentru a-mi deschide o farmacie proprie sau să lucrez în industria cosmetică sau pur şi simplu să prind un post bun la o farmacie bună. crede-mă, resursele materiale nu-s aşa o mare problemă, farmaciştii buni din ţara asta o duc bine, din câte ştiu.
    mai departe. munca mea nu-i muncă de echipă. poate doar în anumite situaţii, dar o farmacie n-are nevoie de un staff de mai mult de 10 oameni, să zicem. (şi-aşa e mult) companiile farmaceutice da, dar nu interacţionează toţi între ei.
    problema 3. cunoaşterea. „singură nu faci nimic.” aici te înşeli. am ajuns la naţională şi am avut un rezultat.. nu bun, să zicem mediocru, pe munca mea. profa mea, în afară de nişte cărţi, nu mi-a predat o formulă, şi era chimie fizică, despre care nu ştiam o iotă înainte să mă apuc să învăţ. argumentul tău pică, n-am nevoie de oameni care să-mi explice mură-n gură diverse chestii, că pricep şi singură.
    bărbaţii. aici ai dat-o de gard sau ai gusturi ciudate. nu m-aş uita la un englez nici cu unghia de le degetul mic. nu zice nimeni că toţi românii îs rupţi din soare, dar se mai găseşte şi câte unul bun. poate n-ai avut tu succes la ei până acum şi ai dat doar peste mârlani şi sămânţari de stadion. asta e. dar deja ai deviat.
    despre olimpicii rămaşi aici.. ei bine, poate ştim persoane diferite. crede-mă că sunt şi unii mulţumiţi de munca pe care o fac aici.
    concluzia mea. n-ai înţeles despre ce categorie de oameni am scris şi ai vrut să laşi un comentariu inutil de lung, care să pară deştept şi să fie complet anti-ce-am scris eu. nu spun că în unele situaţii nu ai dreptate cum nici de mine nu zic că am în totalitate dreptate. vorba aia, prost să fii, noroc să ai. dar crede-mă, ştiu oameni din generaţiile vechi, care erau zei în liceu, au plecat, au făcut mari facultăţi în străinătate şi acum stau în galaţi şi fluieră la bec, pentru că n-are cine să-i angajeze nici acolo, nici aici. şi culmea, nu erau proşti cu diplomă, erau chiar oameni capabili. şi să ajungi la treij de ani doar cu mândria-n suflet că ai făcut o facultate de care nu te poţi folosi, e cam trist.
    aşa că lasă aroganţele de fostă olimpică judeţeană sau ce-oi fi fost tu, analizează puţin generaţiile de acum care n-au mare lucru în cap şi încearcă să înţelegi despre ce am scris, că n-am vizat oamenii care chiar muncesc în domenii serioase, la facultăţi cunoscute. că să te duci la o facultate din anglia de care n-au auzit nici ăia acolo, doar aşa, să te făleşti că pleci în afară, e cam şi cum în loc de bucureşti ai alege să faci cursuri post-liceale la bârlad.
    şi dacă tot o arzi aşa intelectual, ai putea să nu mai foloseşti o asemenea poză ca avatar pe bloguri. îţi diminuează imaginea de înţeleaptă evidentă. numai bine.

  12. Well, to be honest este o problema destul de delicata. Nu am ajuns inca in Anglia ca pot sa dau un argument pertinent 100%, un lucru este clar insa. Fie ca ce spui tu aici este bazat pe prejudecati sau nu, este adevarat intr-o anumita masura. Fiecare prejudecata are un sambure de adevar pana la urma.

    Da, este foarte adevarat ca pe langa oamenii aia destepti, foarte multi prosti ajung in strainatate si ne fac de ras. Trist dar adevarat. Si aici in Romania sunt o gramada de minusuri (ai calculatoare nou-noute in scoli/facultati, dar nu poti sa le folosesti ca na…daca le strici?), dar si acolo la fel.

    Stiti cum gandesc taranoii aia din America (in special) apropo de mexicani si chinezi? „Astia vin si ne iau slujbele alea bune si noua nu ne mai ramane nimic”. Da, chiar asa gandesc, de parca orice strain care vine din alta tara o sa fie investit din prima zi ca CEO la Microsoft sau mai stiu eu unde, si nu o sa spele vase cativa ani buni pana sa devina cineva. Bineinteles exista si exceptii, because miracles DO happen, sometimes.

    Oricum, cam asa gandesc si romanii care pleaca in strainate: nu mai e coruptie, o sa castig o gramada de bani peste noapte, etc. In strainate este aproape la fel ca aici, poate ceva mai putin coruptie, dar mai naspa in alte domenii. Uite, de exemplu, Londra are rata criminalitatii mai ridicata decat o are Bucurestiul. Si de fapt, daca tot mergem pe extreme: cati criminali in serie a avut Romania pana acum si cati a avut Anglia?

    Mi se spunea de catre o colega ca in nu-stiu-ce oras francez era o mizerie de nedescris, cu gunoaie pe jos pe strada, etc. Da, adica in Franta.

    Ce-i drept, sa pleci in Anglia sau America poate fi un pas bun la un moment dat: de exemplu daca ai o trupa, ai mult mai multe sanse sa te lansezi international decat daca ai ramana in Romania, unde foarte putini pot intr-adevar sa traiasca din muzica, desi chiar acolo ai o gramada de competitie, deci tot trebuie sa muncesti o gramada.

    Imi aduc aminte de atunci cand eram mic si venea nu-stiu-care pusti cu skate din Germania/Spania cu care se mandrea nevoie mare, desi era un jaf cel mult la fel de naspa ca astea din Romania. Morala: nu orice-i din afara e mai bun. Dupa cum spunea Rrimuna, daca te duci la facultate in Anglia nu inseamna neaparat ce te-ai scos, ca esti om, ca ti-ai asigurat viitorul, ca esti de elita. Totul depinde de tine, pana la urma daca ai noroc (sau daca stii sa ti-l faci) poti sa razvratesti si aici. Poate nu-i cel mai bun exemplu, dar uite, fotbalistii, oricat de inculti ar fi unii, tot au reusit aici, si este de fap universal valabil pentru toti fotbalistii in lume (ca nu cred ca-i vreunul specialist in fizica mecanicii cuantice). Nu sunt ei cei mai inteligenti oameni de pe planeta, dar au reusit sa castige destul incat sa se intretina facand ceva ce le place.

    Bottom line is:

    Degeaba pleci in strainatate, daca gasesti sa faci ceva care sa-ti placa si la care te pricepi „by default”.

    P.S. Nu sunt ipocrit, si eu vreau sa ajung in strainatate. Nu sa locuiesc de tot acolo (decat daca imi place cu adevarat ce vad), dar pur si simplu sa vad cum e. O fi bine? O merita? Imi pastrez o doza de scepticism si ma duc sa-mi astept avionul.

    P.P.S. Asta-i pentru Dan: adevarul e ca nu orice scrii trebuie sa fie literatura. Bloggerii nu scriu neaparat pentru a produce „opere de arta”, ci pur si simplu scriu din diverse motive. Cel mai bine un blog poate fi asemanat cu o agora virtuala in care toata lumea vine si-si spune parerea. Rrimuna (de exemplu) singura nu poate sa schimbe nimic (facem abstractie de argumentele sale, daca sunt corecte sau nu), dar lumea se aduna aici, citeste si fie isi spune parerea contrarie si pleaca, fie solidarizeaza si se alatura „cauzei”. Ma rog, stiu ca nu ai dat cu parul, nici eu nu am dat, deci imi cer scuze daca acest comentariu pare agresiv. :D

  13. Am observat ca in ultima vreme multa lume insista sa-si exprime parerea desi nimeni nu le-a cerut-o. Am auzit si eu intamplator de aceasta controversa pe care ai reusit sa o creezi si chiar am vrut sa vad cam ce-ti poate mintisoara. Desi constientiez ca acum nu fac altceva decat sa-mi pierd timpul si probabil ca iti gadil un pic orgoliul ca deh, am intrat pe blogul tau, simt totusi nevoia sa iti explic cum sta treaba. Te asigur ca aceasta parere este impartasita de multi. In primul rand, este treaba fiecaruia ce alege sa faca in viata. Nu cred ca te priveste daca unii au ales sa studieze managementul turismului sau orice altceva asa cum nici pe ei nu-i priveste ca tu ti-ai ales sa ramai in tara. Probabil ca aceasta rautate gratuita a ta provine chiar din faptul ca tu nu ai fost capabila sa pleci in strainatate din simplul motiv al banilor. Si nu inteleg de ce aceasta frustrare a ta pe care bineinteles ca o negi trebuie sa se rasfranga asupra celor care au posibilitatea de a pleca. Bravo lor! Nu e de mirare ca vor sa plece cand au langa ei persoane care fac discriminari promovate pe bloguri cu o mandrie prosteasca. Draga mea, in Anglia nu exista asa ceva. Acolo fiecare este acceptat oricat de ciudat sau prost ar fi, fiecare isi gaseste locul. Poate daca ai avea si tu posibilitatea de a calatori te-ai mai emancipa putin. Nu prea inteleg cu ce te deranjeaza pe tine faptul ca parintii sunt dispusi sa plateasca o multime de bani pentru copiii lor, ca ei sa duca un trai mai bun. Doar nu le-ai platit tu pregatirile sau taxele sa fim seriosi. Si aceasta plecare in strainatate este un risc asumat de care cred ca sunt constienti toti. Acest fals patriotism al tau este de fapt pura frustrare rezultata din propria-ti incapacitate de a iesi din cercul tau stramt si de ati da seama ca poate sunt altii care vor mai mult de la viata. Sunt curioasa cam cum ai reactiona tu daca cei care pleaca ar zice cam aceleasi lucruri despre tine. Ti-ar conveni? Poate ai auzit si tu de zicala aia: Ce tie nu-ti place altuia nu-i face. Bineinteles ca probabil ai spune ca tu esti deasupra lor, ca tu, o inteligenta sclipitoare, ramai in tara pentru a aduce un beneficiu ei, si cate si mai cate. Oricum ar fi, ai reusit sa demonstrezi cateva lucruri: ca nu iti respecti deloc colegii, ca altceva mai bun nu ai de facut decat sa-ti exprimi parerea in legatura cu subiecte care nici macar nu te afecteaza in mod direct si ca sub masca ta de persoana sigura pe ea se ascunde o frustrata. Probabil ai o parere foarte buna despre tine dar cred ca asta nu e de ajuns, mai conteaza si ce cred altii ca doar traim intr-o societate. Probabil ca in colectivul clasei tale desi ai impresia ca ai cativa prieteni ei nu exista.
    Si sa-ti mai spun o chestie. Oricat de multe carti ai citi, oricata chimie sau matematica ai sti, diplomatia, clasa si educatia nu le poti dobandi din carti si nu pot fi inlocuite de altceva: le ai sau nu. Educatia data de parinti este esentiala si este evident ca la timpul cuvenit tu nu ai primit-o. Bineinteles, nu este vina ta. Ai multe carente in comportament si poate inainte de a-i judeca pe altii ar trebui mai intai sa te analizezi pe tine.
    In incheiere draga mea, iti urez mult succes in viata, sa ajungi si tu in Anglia sa le admiri peluzele alora si sa ne spui si noua cam cat de acri sunt strugurii aia!

  14. @R: bine, zeiţă a cunoaşterii. dacă tot vorbeşti de păreri pe care nimeni nu le-a cerut, te incluzi în definiţie. nu te-a invitat nimeni nici să citeşti, nici să comentezi, aşa că nu-ţi mai face singură iluzii că mă gâdili în orgoliu. e cam târziu, de fapt mă plictiseşti.
    văd că argumentul principal e că-s invidioasă că nu-s ca ei şi că n-am bani să plec. nu. bani s-ar fi găsit. au plecat alţii cu situaţii destul de triste, şi eu deocamdată n-am venit la borşul nimănui, aşa că păstrează-ţi cumpătul.
    lasă ipotezele că baţi câmpii cu graţie. sau poate faci parte din grupul viitorilor studenţi în anglia care s-au simţit lezaţi de afirmaţiile mele. poate mă ştii din vedere şi din auzite şi ai impresia că m-ai citit din 2 priviri. sau poate chiar eşti de la mine din clasă şi te-ai băgat ca musca sub anonimat, şi ai impresia că dacă-mi zici că n-am prieteni în clasă, o să plâng 5 nopţi. oricum ar fi, te-ai cam băgat în seamă ca chiloţii-n partea dorsală, că nu mi-ai spus prin ce n-am dreptate, ci de ce crezi tu că am ajuns eu să gândesc aşa. deci ai făcut-o greşit. nu-mi mai număra tu carenţele din comportament şi nici de părinţii mei nu te lega, că ne supărăm. în fond, nu despre comportamentul meu era vorba, dar bineînţeles că oferi păreri fără să ţi le ceară nimeni, după cum bine ziceai :)

  15. Pingback: Tweets that mention despre teoria emigraţionistă a mileniului 3 « written in moonlight -- Topsy.com

Comentariile sunt închise.