tout est calme

mi-am răsfoit azi blogul și-am dat de articolele alea vechi de-acu’ un an, despre marele fâs cu plecările altora. mi-am adus aminte și că am văzut-o prin bucurești pe o fosta colegă care avea aceeași privire inteligentă și care n-avea salutul în portofel. mă rog, a fost un circ inutil. după un an de facultate am ajuns la concluzia că nu-mi pasă ce fac alții pe unde s-or fi dus. poate fac ceva util. dacă nu, asta e. m-aș întâlni peste încă o vreme și ceva cu profesorii care m-au judecat, în schimb. cu adulții din ecuație. să le povestesc că sunt bine la facultatea mea, că am numai note mari, și asta fără șpăgi pe la profesorii universitari, că sunt mulțumită. că până la urmă aici era teama. era fobia de frustrare.

săptămâna viitoare intru-n sesiune. și oricât de mare e tentația să mă plâng, dacă mă gândesc mai bine, nu-mi vine s-o fac. e mult, e greu, e timpul scurt, ne taie, ne spintecă, vai, nu ieșim vii din sesiune. așa o fi. dar când îți place ce faci nu te mai plângi de nimic. și până la urmă asta contează, oriunde ai face facultatea.

nu știu ce-i cu mine așa pașnică și tolerantă. m-a schimbat bucureștiul. vreau vacanță și o bere. să ne bucurăm de ploaie între timp.

Anunțuri

2 responses

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s