ioana pârvulescu s-a născut talent și va muri speranță

citesc ioana pârvulescu. habar n-am cine e această ioană pârvulescu, dar nu-mi place de ea. poate e din cauză că am început eu cu sfârșitul, că citesc Întoarcere în secolul 21. n-are nicio legătură cu secolul 21. poate una îndepărtată (cum ar fi că chiar e publicată în secolul 21 sau ceva). n-am pretenția că am vreo cultură de să te lase crăcănat. dar mă mândresc totuși cu faptul că am citit ceva până acum. eu am o problemă cu oamenii care nu citesc deloc. să citească orice, numai să citească. un singur dubiu mai am în privința persoanelor care citesc numai pornografii ordinare, dar trecem cu vederea acum.

revin. n-are nicio treabă cu secolul 21. am citit 200 de pagini din vreo 350. o s-o termin curând. din astea 200 de pagini înțeleg doar că e vorba despre un autopupîncurism extrem de fin, tipic numai unei persoane intelectuale. deja dacă mă întrebi ce pot eu să zic din cartea asta despre secolul în care trăim, pot doar să zic că ioana pârvulescu are o bibliotecă mare, care-i cade-n cap. că ioana pârvulescu citește impresionant de mult. că ioana pârvulescu e foarte mândră de cât citește și mai ales de ce anume citește. asta nu înțeleg eu acum. de ce oamenii care citesc mult se laudă cu gusturile lor? nu-i ca și cum, oricine ai fi tu, ai putea deveni punct de reper pentru cultura societății. nu mă impresionează cu nimic că e nemulțumită de bestseller-uri gen harry potter și codul lui da vinci. că au un schelet narativ simplu și clasic, un stil prost și o idee anostă. că proust e geniu. e irelevant. unde-i secolul 21 în toate povestioarele ei despre diferite cărți? nu vreau analogii cu secolul 19 și trimiteri la alte opere de seamă. unde-i secolul 21, atât întreb. tot ce e menționat ca fiind tipic secolului ăsta e vag și trecut repede cu vederea. vreau o critică acidă și deșteaptă la adresa societății de azi de la o persoană care mai are puțin și se autoproclamă doctor în secolul 19, mult iubit. vreau să văd și ce-i frumos în secolul 21. biblioteca ioanei pârvulescu și gusturile ei literare sunt ca un coș imens pe nas în ziua nunții.

mă simt bătrână. și nu numai fiindcă citesc ioana pârvulescu ca să nu mor proastă, ci și pentru că am ajuns să-mi duc fratele în parcul de skate, unde media de vârstă e de 13 ani. el e mai mic, dar tre să învețe să se dea pe bucata lui de lemn cu roți. și tre să îl și învețe cineva, că eu și roțile am fost un fel de ioana pârvulescu și titlurile bine alese.

Anunțuri

One response

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s