feisbuc – un fel de grădină mare a domnului, dar adaptată tehnic vremurilor

oamenii care dau share sau like pozelor cu „copiii din ziua de azi au iphone, ipod, etc etc, eu când eram mic aveam carioci, imaginație și săream coarda în fața blocului” merită bătuți cu o funie udă. torturați ca-n evul mediu. dați hrană la șobolani. și nu în ultimul rând, izolați social pe feisbuc. să le dăm block user până rămân singuri. numai ei, într-un colț sinistru al feisbucului. serios, cui îi pasă că în anii 80-90 tu n-aveai iphone? nimeni n-avea. eu când eram mică aveam carioci de-alea deștepte de-și schimbau culoarea când dădeai cu carioca albă peste ele. pun pariu că mama avea doar creioane colorate, și cu siguranță ea și toată generația ei m-au judecat pentru cariocile alea frumoase, și sigur ea a avut copilăria mai interesantă din cauză că n-ajunsese lumea să se răsfețe cu atâta nesimțire încât să dea bani pe carioci care să-și schimbe culoarea. ce, dacă iei mai multe culori nu-i totuna?!

e atât de absurdă porcăria aia care e vehiculată pe feisbuc, că nu știu cum naiba au răsărit atâția oameni s-o tot împrăștie. apar chestii noi și există întotdeauna oameni care să le cumpere. nu văd ce nu-i de înțeles aici. dar probabil că prostimea se gândește că mamă, ce copilărie tristă au ăștia, stau cu telefoanele în mână și io când eram de vârsta aia aveam veșnic chiloții rupți în cur de la cățărat în copaci, da’ ăștia habar n-au cum arată un copac. asta în primul rând. și în al doilea rând apare mereu generation gap-ul ăla care îi face pe pensionari să mă înjure și, mai mult de-atât, să existe reciprocitate. problema nu e că părinții își cheltuie salariile să le ia odraslelor tot felul de produse apple și haine de firmă care, după cum știm, sunt aproximativ inutile (sau nu, nu inutile. ușor de înlocuit), ci că aceste cheltuieli se înscriu pe primul loc în scara lor de valori în viață și reprezintă și forma maximă de afecțiune dintre părinți și copii. de-aici diferența dintre educația generației care-și rupea chiloții în garduri și cea a copiilor de azi. dar e atât de lipsită de soluție problema, și atât de veche, încât de fapt nu e o problemă. așa stau lucrurile. și chiar și dacă ar fi o problemă reală, cum că ne e frică să ieșim din casă că ne aruncă nesimțiții ăștia cu iphone-uri în cap, nu văd cum s-ar rezolva dând share la niște rahaturi de texte în format de poză.

hai să ne revoltăm cu toții împotriva acestui secol abject în care trăim. și să postăm pe feisbuc, de pe iphone, că zănaticii ăștia de 10 ani au pe mână prea multă aparatură deșteaptă. oh, the irony *poză cu un fier de călcat*.

Anunțuri

3 responses

  1. voiam sa scriu articolul asta, dar mi-ai luat-o inainte :P vezi, daca sunt lenesa! Si pe mine ma deranjeaza prostiile astea cu „numai noi am avut o copilarie fericita”. si spun asta eu, care a trait pana la 7 ani in comunism. dar ignoranta unora straluceste mai tare decat adevarul.

  2. Facebook-ul e din ce in ce mai des inlocuitor pt. lipsa aptitudinilor sociale minime, e infinit mai usor sa pari ceea ce nu esti pe „feisbuc”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s