artmania / sibiu 2012

mâine plec. se termină mica vacanță. s-au dus și concertele, am stat printre oameni frumoși și mi-am rupt gâtul la deathstars și la my dying bride. pentru gât rupt, recomand plasturii cu ardei iute, sunt miraculoși, dar atenție că se desprind cu tot cu piele. pe scurt, trail of tears îmi plac, au sunat bine și pe scenă, dar au cântat prea puțin, nici n-am apucat să ne veselim. deathstars sunt o dragoste veche, iar acum că i-am și văzut pot să mor împăcată. epica sună frumos instrumental. duduia nu-mi place, aruncați cu roșii în mine, fie. și la die toten hosen am stat puțin, că-s niște oameni bătrâni care cântă muzică pentru oameni mici. nu. în a doua zi am ajuns la delain, care sună foarte comercial, am stat la edguy, care-s ceva trupă de powder metal cu prințese și dragoni și glume între piese, și apoi! da! the joy! the orgasm! my dying bride! mai vreau, să mai vină. și cu siguranță vor mai veni, pentru că le place la noi, se vede că le place la noi. lui aaron îi place atât de mult încât cu o seară înainte stătea cuminte prin piața mare la concertele altora și accepta să discute cu lumea și să facă poze. am poză cu el, desigur. când o primesc, o împărtășesc cu lumea. dar asta e ceva atipic lui, să fie prietenos. de aici deduc simpatia pentru publicul român și pentru sibiu.

îmi plac oamenii de la concerte. femei frumoase în piele și dantelă, adolescente albe și cuminți, copii simpatici educați bine de părinți în spiritul drujbelor, oameni veseli, oameni îndrăgostiți, oameni răi, oameni bețivi, plete multe, doamne blonde la a doua tinerețe, încărcate cu brățări frumoase de argint. în schimb n-am apreciat oamenii care m-au călcat în picioare la my dying bride. asta n-a făcut concertul mai puțin minunat, dar tot i-am înjurat bine pentru îmbrânceli, picioare strivite și gălăgie. stricau atmosfera. și desigur că unul din ei s-a gândit să agațe o duduie plinuță și cam veselă, că doar ce moment mai bun poți să ai s-o inviți pe una la o bere după concert, dacă nu chiar în mijlocul concertului. invitația a durat în schimb vreo două, trei melodii. să fie sănătoși, să-și vadă nepoții mari.

să mai mergem și altă dată la biserici părăsite, să vedem ruine și ziduri vechi, dealuri și păduri, să facem poze, să ne plimbăm pe jos între sate, să bem cu bețivii din cârciumi, să vizităm cimitirul evanghelic din cisnădie, să ne ureze vreo femeie nebună să ne căsătorim și să facem copii frumoși, să ne uităm noaptea la stele căzătoare într-o margine de pădure, să ne urcăm în turnuri și să mergem la muzee, să ne cumpărăm tigăi și carafe și să-ți povestesc dimineața la cafea că m-am visat în război

am învățat să gătesc piță și tartă cu fructe. vreau un cuptor și în camera mea, să-mi fac piță și tartă cu fructe când vreau eu. poate cu ocazia asta aș învăța și să-mi înving teama de-a pune mâna pe carne crudă. să mergem la grădina zoologică să alint un tigru. și să vedem răți.

Anunțuri

One response

  1. Pingback: poza promisă | written in moonlight

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s