argint, cărţi de argint, lună de argint. psihoză

nu intru prea des pe deviantart, şi mai rar de-atât umblu după oameni cu idei frumoase. picturi. desene. fotografii. bijuterii. rămân la bijuterii. eu nu înţeleg ce fel de ţară e polonia. e ţara în care sportul naţional e mânuirea argintului, modelarea lui şi împodobirea cu pietre, spre obţinerea celor mai frumoase bijuterii. vreau să mă mut în polonia, să învăţ şi eu să mă joc cu argintul. la noi nu ştiu dacă mai există bijutieri dintr-ăştia, dar dacă există, m-aş duce să-i plâng unuia la uşă să mă ia ucenic. atât îmi doresc, să ştiu să-mi fac cercei de argint cu pietre frumoase. să vă egzemplific: prima duduie, descoperită acum mult timp, aici. trei dudui proaspăt găsite şi îndrăgite, aici, aici şi aici. şi, în final, preferatul meu, zeul bijuteriilor, stăpânul argintului, aici. poate într-o bună zi, când o să am salariu, o să-mi dau salariul pe o lună pe un pandantiv. sau pe o pereche de cercei. nu-i exagerat ce zic, sportul lor naţional costă nişte sute de dolari meciul.

când nu casc gura la bijuterii frumoase, mă îndrăgostesc. din ce în ce mai mult. de chuck palahniuk. de cărţile lui bolnave, sucite, îngrozitoare şi delicioase, despre distrugere, autodistrugere şi haos, de capodoperele lui perverse, macabre, absurde şi ameţitoare. nu mă satur. îi voi devora cu pasiune orice carte voi prinde. poate în zilele noastre înseamnă că sunt o superficială pentru că-mi plac asemenea cărţi. rămân o superficială. nu l-aş da pe palahniuk din mână pentru vreun autor clasic. câteodată îl asociez în minte cu ted bundy. şi nici măcar nu mi se pare complet nelalocul ei asocierea.

îmi dedic o melodie. şi mă duc să dorm, neştiind ce să îndrăgesc mai mult, cărţile lui palahniuk sau bijuteriile polonezilor. probabil că deocamdată aş îndrăgi cel mai mult trenul care mă va duce curând spre şi mai ales în bucureşti. dacă voi fi scutită de companie dezagreabilă, îi voi oferi trenului toată simpatia pe care o am disponibilă pentru mijloace de transport, că restul de simpatie e rezervată altcuiva.

mai rămânea să fie şi chuck palahniuk polonez. să fug de-acasă, să-l prind şi să-l duc de mână la auschwitz, să-l ţin acolo priponit, pe el şi pe bijutieri, să-i pun să-mi facă cercei şi brăţări în timp ce domnul palahniuk mi-ar scrie cele mai frumoase poveşti. sunt o psihopată. o psihopată superficială.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s