jupiterian vibe

nu l-am privit niciodată pe domnul cărtărescu într-o lumină prea bună. mi-a părut mereu un trend hipstăresc, l-am evitat. când eram mică, încercasem să citesc orbitor, și mi s-a părut îngrozitor că mă obliga să-l citesc în paralel cu dex-ul. apoi am citit gemenii, luată de la un schimb de cărți de la brăila și mă mai îmblânzisem în privința lui. am zis că fie, e și el un autor de-al nostru, cu bune și rele, să-l iubească cine-o vrea, eu măcar n-arunc cu pietre-n dânsul. acum am citit toată nostalgia, volumul în ediție mai veche care cuprinde nuvele frumoase de la început de carieră (inclusiv gemenii). le-am citit fascinată, sunt fermecătoare și triste și fantastice, uneori mă speriau și nu reușeam să mai adorm, dar mi-au fost dragi. nu știu dacă aș continua să-l citesc pe acest domn. n-am auzit numai de bine despre operele lui. de exemplu, de ce iubim femeile am înțeles că e o carte ce tinde să fie jignitoare la adresa femeilor, și nu știu dacă aș vrea să citesc așa ceva. cine știe. cândva l-oi mai citi. nu curând. mi-e frică să nu intru în cultul hipsterilor iubitori de cărtărescu, de oameni autosuficienți care se întâlnesc la ceai în librărie și-și așează cu grație ochelarii oribili cu rame groase și lentile prea mari pe nas, ca să discute despre cărți de pleșu sau despre volumul lu’ chirilă. nu. nu știu de ce văd eu așa cititorii de cărtărescu. să-mi dea cineva două palme. chiar, a citit cineva ultima carte a lu’ pleșu? aia care e peste tot. mă agresează, îmi vine s-o citesc cu ură, i se face reclamă prea multă, e o carte, nu o tigaie de la topshop!

am descoperit că există un loc în lume unde vinul îmi place și mie. știu, sunt o rușine socială să nu beau vin în general, dar se pare că se poate remedia acest handicap hepatic.

mi-am pierdut un nasture. nu știu unde. în aglomerație. aglomerația e peste tot. bucureștiul e cotropit de oameni disperați după mâncare și cadouri. eu nu-s drăguță înainte de sărbători, nu în condiții de-astea. există șanse mari să înjur ocazional câte-o tută care stă-n drum să se uite la chestii sclipicioase.

într-o seară a venit un inginer la masa noastră de oameni veseli. ne-a zis că i se par amuzante discuțiile noastre și că ar vrea să ni se alăture. apoi discuțiile noastre n-au mai fost amuzante, că ne povestea de locomotive și prostii tehnice de la transporturi. tristuț.

visez lucruri îngrozitoare în general. azi am atins performanța de-a nu mă ridica din pat pentru că am încercat vreo 2 ore să-mi rezolv problemele din vis. n-am reușit.

Anunțuri

2 responses

  1. Așa cum sunt o rușine pentru rasa umană și românească pentru că îmi place Băsescu, sunt o altă rușine pentru rasa intelectuală pentru că-mi place Cărtărescu. Bine, avem momente de iubire-ură și mă mai supăr pe el, dar Orbitor mi s-a părut minunat, aș recomanda-o oricui vrea să afle despre ce-i cu literatura română. La librăria băiatului, am adus traducerea în limba germană a aripii stângi din pivniță și-am pus-o pe raft. N-a cumpărat-o nimeni încă(de mai mult de o lună), dar mi-am făcut damblaua.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s