memoriile unei supraviețuitoare (a sesiunii)

am luat vacanță. încă nu știu ce să fac cu ea. probabil când o să mă bucur cu adevărat și-o să recuperez somnul pierdut, o să înceapă școala. să zicem că asta nu-i ceva dramatic. mi-e frică de două lucruri – să nu care cumva să am în fiecare zi program de foarte dimineață, că am și eu un suflet care merită să se mai bucure de viață până l-o acapara câmpul muncii, și șoarecii de la farmacologie. mie mi-e scârbă de șoareci. nu milă, nu. mi-e scârbă. și puțin frică să nu mă muște. tre’ să-mi iau o ploscă de-aia de ținut în buzunarul de la piept și din care să-mi iau curaj înainte de laboratorul groazei. o să port câte 2 perechi de mănuși deodată și-o să mă frec acasă cu peria de sârmă. viitorul nu sună bine.

am terminat azi cartea doamnei lessing în tren. se-ntâmplă foarte rar să devorez o carte fără să țin cont de somn. m-am trezit la 7 în prima mea zi de vacanță și-aș fi dormit și din picioare, și totuși am citit tot drumul. nici măcar nu m-a impresionat, aveam doar o foame culturală de satisfăcut. de altfel, cam asta o să fac toată săptămâna. am început acum și cititorul, aia după care s-a făcut și filmul the reader cu duduia aia din titanic în rol principal. am urât filmul și mă îngrozește să observ că respectă cu fidelitate cartea. probabil mâine o și termin, acum am lăsat-o că simt că-mi scapă detalii din cauza oboselii, dar mă pregătesc să urăsc și cartea, nu numai filmul. detaliez mâine, am argumente dar îs prea obosită să le ordonez acum.

în fața mea în tren a stat o copilă frumoasă. cu piele albă și ochi mari și verzi și umezi, de căprioară speriată, și buze frumos conturate și păr lung vopsit blond și împletit cuminte. m-a întrebat la ce facultate sunt și i-am zis că-s la farmacie. a făcut ochii și mai mari de mirare și spaimă de așa idee de facultate grea. apoi mi-a zis că-i primul an la ase, și-am înțeles reacția ei. mi-a zis că n-are restanțe dar că-i e frică să aibă vreodată, că i-a fost greu la matematică pentru că ea a fost la filologie în liceu și că s-a chinuit să învețe și-a luat 7, ceea ce-i de admirat cumva din punctul meu de vedere. dar la sfârșit m-a întrebat dacă mi-am terminat cartea și i-am spus că da, și când am auzit-o zicând „și despre ce-i vorba în ea?” mi s-a frânt inima și-am simțit cum îmi piere toată simpatia. eu n-aș întreba niciodată pe cineva despre ce-i vorba într-o carte. sau într-un film. nu-mi place să-mi povestească nimeni acțiunea, îmi place în cel mai bun caz să aud păreri personale, atunci când sursa e de încredere. când întrebi despre ce-i vorba într-o carte, ceri un rezumat obiectiv, un tipar, și, mai mult de-atât, te limitezi doar la acțiune și întâmplare. ei bine, memoriile unei supraviețuitoare e o carte de simțit, nu de urmărit. îți smulge stări de incertitudine, de teamă, de groază, de neliniște, de repulsie, de împăcare tacită uneori, de milă, de deznădejde. stil caracteristic autoarei, de altfel, stilul ăsta atât de personal, de alert emoțional, cărțile ei ca niște caracatițe care ți se încolăcesc pe suflet și te sufocă. asta nici măcar nu m-a mai surprins, ba chiar am simțit că pierd ceva din ea, poate pentru că am întrerupt-o mult timp din cauza sesiunii. dar asta e părerea mea acum despre cartea asta și mi-am șters deja din cap numele personajelor, nu-mi place să mă încurc în detalii inutile (cred că așa m-a fascinat saramago în eseul lui despre orbire, prin lipsa numelor și-a semnelor de punctuație, asemenea rigori literare fără rost), am rămas cu stările întipărite și alea se uită greu, așa înțeleg eu cărțile bune, să te facă să simți ceva, orice, nu să reții o înșiruire de fapte și nume goale. și-apăi cum să-i explic eu în tren unei copile că habar n-am să-i zic așa standardizat despre ce-i vorba. i-am bălmăjit încurcat ceva despre dezvoltarea conceptului de teamă și nesiguranță și a dat scurt din cap și ne-am înțeles din priviri că de fapt ne încurcăm una pe alta pe-un asemenea teren de discuție.

mâine adun bulgării de noroi pentru cititorul. cred. așa se prezintă deocamdată.

Anunțuri

3 responses

  1. nu-mi lua comentariul in nume de rau, dar ce e asa de special cu privire la facultatea de farmacie de „copila” a facut ochii mari de spaima? ti-a spus ea ca i se pare facultate tare grea, sau ai dedus tu? poate gresesc, dar in afara de medicina si politehnica nu stiu sa fie alte facultati considerate *wohoooo, cat de greu*.

  2. nu ţi-l iau în nume de rău, dar e clar că nu prea ştii despre ce-i vorba. da, a zis fata că vai, ce facultate grea, dacă tot vrei confirmare. şi da, greşeşti, că politehnica nu mai e de mult un standard de dificultate la noi în ţară şi asta pentru că se face prost. dacă s-ar face bine, poate ar mai avea vreo prestanţă. şi despre facultatea de farmacie mi-au zis destui studenţi la medicină că e facultate grea. nu ştiu de ce ai tu impresia că farmacia ar fi uşoară, dar mă dezamăgeşti. în orice caz e ceva mai greu decât administrarea afacerilor, fii serioasă. şi uite, dacă vrei un exemplu de facultate considerată grea: arhitectura. nu politehnica, în niciun caz nu politehnica.

  3. Lorelai Avram,numai cine nu a facut nu stie…pai farmacia e chiar usoara…daca usor inseamna sa ai minim 8 ore pe zi,timp de 5 zile pe saptamana(si mare mirare,ca minimul asta e doar 1,maxim 2 zile pe saptamana),in rest…intri la 8 dimineata,iesi la 8 seara(daca esti norocos si nu te apuca 9…10….Ce e asa de greu?Pai poate ca fiecare laborator e un examen in sine,pentru ca daca nu-ti iese proba trebuie sa il recuperezi…ce e asa de greu?Pai poate faptul ca daca te multumesti cu un 5 trebuie sa sti de 7-8…Ce e asa de greu…ca vai,laboratoarele alea sunt cam obligatorii,iar daca lipsesti trebuie sa le recuperezi…dar ce e si mai greu…e ca atunci cand in sfarsit termini,o sa-ti dai seama ca prietenii tai din copilarie,care au apucat alt drum,sunt deja casatoriti,unii au si copii,iar tu esti tot singur,pentru ca nu ai avut timp de altceva,facultatea ti-a luat tot timpul…si regreti?Ei bine nu,nu regreti nimic,pentru ca merita fiecare secunda!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s