call me what you will, but i’ll die for no man at all.

cel mai frumos cadou de 8 martie? o despărțire. așa-i normal, când femeia în cauză e pe locul 500. poate îmi repet ideea de acum un an. se pare că primăvara e anotimpul despărțirilor mele. am băut puțin cam mult, am studiat problema puțin cam prea mult, am jucat poker până târziu. cred că ar trebui să dorm și mâine să mă trezesc și să-mi dau seama că da, chiar până aici a fost.

nici nu știu dacă sau de ce îmi pare rău. cred că din egoism, după cum reproșez la rândul meu. pentru că am investit timp/sentimente/energie, cred că de-aia îmi pare rău. dacă judec cu inima, îmi pare rău în cel mai sincer mod. cu creierul nu iese la fel. cu creierul nimic nu iese la fel. dar mă conformez aproape cu ușurință.

nu mă simt lucidă. cred că-s epuizată. cred că m-am săturat să mă străduiesc să-l mulțumesc pe celălalt. să nu-l supăr cu nimic. să fac relația să meargă bine când știm amândoi că există un gol undeva și ne prefacem că închidem ochii, că nu știm, că nu există nicio problemă niciunde. nu așa se construiește ceva. pe neîncredere, pe nesiguranță, pe nisipuri mișcătoare. pe lipsă de comunicare. pe lipsă de asumare a relației. pe egoism. pe ignoranță.

și cred că de fapt cel mai mult m-a deranjat tehnica de lucru la final. o despărțire la douășcinci de ani și după aproape un an de dragoste chioară nu se face prin metoda struțului. nu poți să bagi capul în nisip și să aștepți să dispar. eu dispar oricum, nu aștept să fiu rugată. dar nu te numești bărbat și nici pe departe cavaler dacă nu-ți asumi nici măcar o ultimă discuție. motivele contează prea puțin. suntem oameni maturi, nu copii de 13 ani care transmiteau sfârșitul relațiilor de maxim o lună prin colegii de clasă. sau cel puțin așa credeam eu, că am de-a face cu un adult. m-am înșelat. m-am înșelat în multe privințe. îmi pare rău pentru mine, nu pentru tine. ție ți-am urat de bine din toată inima. nici măcar nu știu cât știi să apreciezi asta. nu știu cât știi să apreciezi vreo ceva în afară de somnul tău și de munca ta. nu am înțeles multe, nu le înțeleg nici acum, nici măcar nu vreau să mai depun vreun efort.

mă duc să dorm. de ziua mea de femeie o să fac curat și/sau mâncare. sărbătoresc corespunzător, sunt misogină. am auzit o vorbă veche cum că-i mai bine să fii curvă la colț de stradă decât proastă lângă un dobitoc. nu știu câtă dreptate să dau. dar oricum mă despart milioane de nervi de a doua variantă. pe prima refuz s-o iau vreodată în calcul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s