overkilled heart

n-am fost niciodată o împătimită a teatrului, dar în seara asta mi-am luat părinții și fratele și-am ieșit la culturalizare. ai mei nu mai fuseseră de mult, frate-meu e încă în trecerea dificilă de la teatru de păpuși la piese mai serioase. m-a surprins plăcut publicul. sala n-a fost plină, dar majoritatea erau tineri. chiar și dintr-ăia tunși cu ciobul care scuipă semințe pe scările din fața blocului. mă rog, când te tunzi cu cel mai tocit cuțit din bucătărie, îți asociez fața cu semințele, am prejudecăți, iertați-mă.

piesa mi s-a părut extraordinară și impresionantă și frumos construită și și mai frumos jucată. îi drept, n-am eu gusturi clare în privința teatrului, dar mi-a smuls câteva lacrimi, și-am văzut mai mulți oameni așa slabi de înger ca mine prin sală. dacă n-aș depune eforturi să nu plâng în locuri publice, aș fi tras un bocet sănătos cu hohote cu tot. e o piesă despre toată țara noastră, și despre fiecare din noi, mai mult sau mai puțin. despre drama asta a tuturor copiilor care cresc fără părinți. că divorțează, că pleacă fiecare pe drumul lui, că pleacă din țară. pleacă să muncească, să trimită bani, și nimeni nu-i întreabă pe chinuiții ăia din urmă dacă ei vor altceva. dacă vor să mănânce pâine cu ceapă și să aibă o mamă lângă ei. nicio mamă nebună care divorțează nu-și întreabă copilul dacă vrea să-și vadă tatăl, ba din contră, îl bate să mintă, să-l urască, să-l îndepărteze. nicio mamă curvă nu se gândește la viitorul copilului ei atunci când își aduce golanii pe-acasă. rezultatul e peste tot printre noi, știm cu toții astfel de mame, și de la ele ne rămân copii chinuiți, fără idealuri, fără speranțe, fără viitor. concluzia e simplă: nimănui nu-i mai pasă de nimeni. fiecare are problemele lui. și mesajul a fost atât de puternic transmis, încât trebuie să fii ori extrem de prost, ori extrem de ignorant ca să nu te cutremure din toată ființa. nu prin frazele astea scrise aici, ci prin acea minunată piesă despre care vorbesc. pușlamaua de la etajul 13. duceți-vă s-o vedeți, e o oră jumate din viață investită atât de frumos.

mâine împlinesc o lună de la o despărțire și un an de la o despărțire anterioară. merit o șampanie, că nici dacă mă străduiam nu le brodeam așa bine.

Reclame

2 responses

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s