she’s a universal emptiness and a total lack of faith

contrar opiniei generale despre conștiinciozitatea mea, și contrar chiar și propriei mele opinii despre cum îs eu o fată studioasă, am petrecut ziua la oamenii cu pisic și mied, și am consumat miedul și am smotocit pisicul, care m-a zgâriat cu toată dragostea lui de pisic pufic. am făcut noaptea curățenie și acum mă dau pe net ca un om fără griji și fără sute și milioane de examene într-o singură săptămână. deși ele există, pândesc în umbră, și eu mizez pe norocul chior pe care-l am, pe inteligența mea sclipitoare și mai puțin pe modestie. de fapt demonstrez doar că am procese de conștiință la ore târzii din noapte, pentru că am stat toată ziua să beau și să mă distrez, în loc să citesc niște rețete pe la tehnică pe care nimeni nu le mai prescrie prin farmacii în zilele noastre.

după cum am scris și pe feisbuc, a venit un preot pe la 9 seara să cânte boboteaza, la vreo 4 zile după bobotează, însă există oameni care nu mă știu acolo, și eu insist pe întâmplare. nu știam că există preoți care nu respectă dogmele timpului (cum ar fi, de exemplu, că trece), și nici n-am înțeles cum de nu lua bani. asta e ceva rar. cumva de apreciat, dar tot dubios că a poposit așa printre noi, ca și cum boboteaza e oricând hotărăște el.

am decis că după ce mă voi angaja, voi inaugura o nouă rubrică a blogului, despre perlele din farmacie. pentru că sunt mulți pacienți demni de arătat cu degetul pe internet. știu că nu-i frumos să râzi de oameni, dar nu-mi pasă, că doar nu le pun poza pe internet și nu scriu cum îi cheamă. îi țin sub anonimat, că respect confidențialitatea, dar nu poți să nu râzi de vreo proastă din dorobanți care a mâncat o cremă scumpă de față sau de un dubios din crângași care cere ceva pentru înțepături. de care? de cuțit! (plus gest de împuns o victimă imaginară). asta numai din ce mi-a zis cineva.

în vreo săptămână mă voi duce la o sală de box. la boxul propriu-zis voi ajunge mai târziu, dar important e că-s pe cale să. și sunt destul de entuziasmată, sper să mă țină entuziasmul. eu, care n-am călcat în viața mea prin vreo sală, măcar cât să alerg pe bandă sau să mă dau cu bicicleta statică, la fel cum fac alți oameni, eu, care mi-am scos scutiri să nu fac sportul prin liceu, pentru că mi se părea că proful ăla bătrân era un libidinos și pentru că nu mă încânta baschetul cu niște huidume de muieri care te trânteau și-ți dădeau cu mingea-n cap când te vedeau mai firavă, eu. mă fac smardoaică, după limbajul de galați.

și am fost și cerută de nevastă. dar refuz, rezist, sunt anti-măritiș. și nici nu mai iau în serios faptul că bărbații de 40 de ani au o părere bună despre mine, că m-am obișnuit. era mai rău la 17 ani, când m-a sunat nevasta unuia de 50, despre care nici nu știam că mă apreciază cu atâta patos.

am scris despre multe lucruri. măcar să scriu despre multe lucruri, dacă de făcut n-am făcut nimic azi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s