vortexul de nonsens

învăț la o materie despre am scris în ultimele luni de multe ori, numită igiena alimentației. pentru posteritate, voi împărtăși din cunoștințele nou dobândite.

dintre alimentele interzise în gută, citez: piftie, mezeluri, tobă, picioare de porc, cap de vițel. încheiat citat. ce bine că n-am gută, pot să savurez oricând așa delicatese. numai când mă gândesc la un cap de vițel îmi lasă gura apă.

din zahăr citire: „gustul trebuie să fie dulce, să nu prezinte alt gust și să nu aibă miros”. copii, la limba română, când căutăm ca bezmeticii subiectul și predicatul, descoperim că în fraza asta „gustul” e subiect și predicate avem mai multe. important e că gustul nu trebuie să prezinte alt gust și că gustul nu trebuie să aibă miros. gustul e o entitate cu caracteristici organoleptice. m-am pierdut într-o buclă a nonsensului.

despre ouă aflăm că: „la oul proaspăt, gălbenușul este situat în centrul oului, iar la spargere își păstrează integritatea. la oul mic gălbenușul este mare și invers”. „și invers”-ul ăla m-a măcinat până la epuizare psihică. eu mă gândesc așa: 1. oul mare are gălbenușul mic. dar cât de mic e un gălbenuș mic? 2. la oul mare, gălbenușul nu e în centrul oului, ci pe undeva prin împrejurimi, și la spargere nici nu-și păstrează integritatea. nici fizică, nici morală. se împrăștie și se apucă de proxenetism, de droguri, de traseism politic, de furat alte ouă. 3. la oul mic, gălbenușul e mare și cumva răsucit, ceea ce conturează noi aspecte alte absurdului. 4. la oul mic, gălbenușul e gheu, da’ au mâncat o prepoziție.

mă crucesc cu toate mâinile citind.

zilele astea a fost mama pe la mine să mă vadă, foarte frumos din partea ei, ne-am plimbat, am stat la povești, mă rog, cum se face când vine o mamă. dar ni s-a întâmplat un eveniment unic în viață. un taximetrist ne-a dat jos din mașină pentru că i-am atras atenția că nu merge pe unde trebuie, deși îi și spusesem pe unde trebuie. a fost șocat de inițiativa mea de-a-i critica lui cunoștințele de circulație, când el dorea să ne ocolească pe diverse străzi ca să facă un ban cinstit. accentul meu de moldoveancă era promițător, cine ar fi crezut că chiar știu unde locuiesc. și ne-a rugat frumos să nu-i dăm niciun leu și să coborâm din mașină. mare pierdere, ca și cum lângă cișmigiu n-ar mai fi existat încă vreo câteva zeci, sute, mii, milioane de taxiuri. ce pedeapsă, să mă dai jos, parcă m-ai lăsa în ferentari, noaptea, în mijlocul străzii. n-am pățit în viața mea, m-am distrat teribil.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s