jurnal de călătorie de la mare

n-am înțeles niciodată marea, e una din anomaliile mele la care toți oamenii pe care-i cunosc s-au crucit. nu m-a fascinat, n-am vrut-o în viața mea, n-am mai fost din fragedă pruncie și eram chiar mândră de asta în autosuficiența mea. nu vreau aglomerație (o accept doar la concerte), nu știu să înot, nu văd ce rost are să merg la mare. să văd marea. bine, am văzut-o acum, e frumoasă, mai ales când e ploaie și frig și nu-i nici dracu’ pe plajă. dar în rest ce să fac eu acolo.

mna, m-am dus. am prins și soare, m-am bronzat destul de mult pentru o zi, că sămânța de țigancă iese la suprafață când trece soarele pe lângă mine. m-am bălăcit. am mâncat exagerat de mult, din lipsă de activitate. am băut, dar nu exagerat de mult. am stat degeaba. DAR PÂNĂ CÂND!? m-am plictisit după juma’ de zi. ce-i aia să stau degeaba la soare atâta. doamne ferește, nu mai fac asta încă multă vreme. m-a obosit statul degeaba mai ceva ca o zi de învățat.

dar de fapt mi s-a părut o idee bună din cauză că-s în sesiune. balanța sesiune-mare a atârnat mai greu spre mare, evident. îi fain să iei o pauză scurtă, și mai ales că încă nu-i sezonul în floare, și elimini factorul aglomerație din problemă. și-i și mai super să ajungi în fața căminului, să cobori din taxi cu ochelarii de soare pe cap și cu valiza-n mână, bronzată/înroșită, și să se uite cu ură și durere la tine niște copii care învață pe scările căminului. să învețe, că și eu învăț când îi musai.

Anunțuri

2 responses

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s