micile bucurii ale vieții

odă decadenței și descompunerii omenești. descopăr despre mine că nu-s așa slabă de înger cum mă credeam. stomacurile, organe mistuitoare de alimente, conform scrierilor vechi, nu m-au șocat prea mult vizual. mirosurile sunt ceva greu de imaginat, mai ales în stadiile avansate de putrefacție. stomacurile cu furadan îs roz fuchsia, cred că furadanul ar trebui să fie o modă printre pițipoancele sinucigașe. sânge fermentat care țâșnește în valuri ca șampania. bătrâni senili care beau domestos cu pronto, neștiind că de fapt pachetul optim e de domestos cu cif. când mori aruncându-te de pe-un bloc, pod, castel, turn de televiziune, turlă de biserică, se cheamă că ai murit prin precipitare, ceea ce mi se pare foarte haios. corpul delict metamorfozat într-o pereche de chiloți pătați cu sânge în care se caută droguri. și concluzia tragi-comico-sinistră e că ăia de la autopsii îi taie, da’ noi îi fierbem.

citesc un roman de nimigean care-mi dă o senzație stranie. nu m-am lămurit ce-i cu acest nimigean, dar tinde spre raftul cu autori demni de dragostea și aprecierea mea.

îmi asum răspunderea pentru viața unui pisic pentru câteva zile, asta mă încântă. m-am reapucat de desenat, cu poticneli. m-am plimbat senină prin ploaie, printre oameni panicați care alergau pe străzi. mi s-au terminat ideile, poveștile,

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s