untitled love song*

*cumva, m-am întors de la sibiu iubind un cântec fără legătură cu nimic, și anume ăsta.

am fost la sibiu, ca în fiecare an, cu excepția că la o artmanie neimpresionantă, sau îs eu prea bătrână pentru asta. am stat cu oameni frumoși, majoritatea bețivi ca mine și-mi era mai mare dragul să mă uit la cum am mulți oameni cunoscuți în jur, fiecare cu cel puțin o bere în față, de m-au scos din trauma post-straight edge timișoara.

am fost vineri la diary of dreams, nu am fost entuziasmată. ce-i drept, nici nu i-am prea ascultat de-o vreme. am văzut că solistul s-a tot dezbrăcat și tot îmbrăcat era, nu știu de ce-a venit ca o ceapă, dar măcar putea să arate și el ceva frumos până la capăt dacă tot discutăm așa, despre aruncat haine. m-a dezamăgit. la eluveitie am stat afară, nu merita efortul de-a sta în fum pentru o trupă pe care n-am ascultat-o de prin liceu și de care nu-mi păsa. și rage era ceva care n-avea ce căuta în lineup, am plecat, nici nu știu dacă a rămas cineva sub 40 de ani în public. meh.

singurul concert frumos la care am mers a fost sâmbătă la daemonia nymphe, pe care i-am ascultat foarte puțin înainte (am mers pe încredere și recomandări). mai mare dragul, cu instrumentele lor frumoase și rar întâlnite, cu femeile lor frumoase și expresive, cu tot spectacolul lor și cu muzica aia frumoasă, de înmuiat inimi. apoi am fost la therion, pe care i-am văzut cu pasiune cândva și care acum m-au lăsat indiferentă (în raport cu daemonia nymphe, un concert therion e o pereche de pantaloni scurți și rupți în cur). și tot așa m-am degradat de-a lungul nopții, de la grecii frumoși la therion, la ceva jazz live într-un beci și la un taxi cu manele, ferească dumnezeu.

am mers la lecturi de poezii. l-am văzut în realitate pe radu vancu pe care nu știu dacă l-am lăudat vreodată pe blog, dar care mi-a fost drag de la prima lectură a unui interviu și apoi m-a făcut să plâng la jumătate din poeziile ultimului volum publicat. și am văzut niște poeți simpatici și m-am distrat cum nu credeam că m-aș putea distra vreodată la lecturi de poezii că mereu am crezut că asta-i o labă intelectuală în grup, dar autorii zilelor noastre scriu chestii foarte faine (și cred că am și ajuns printre oamenii potriviți), atât de faine încât m-am dus imediat după evenimentul cultural să cumpăr cartea unuia din ei. vlad drăgoi. cu care m-am întâlnit noaptea la bere și m-am lăudat ca o groupie că i-am cumpărat cartea și a părut impresionat că cineva chiar a dat bani adevărați pe ce-a scris el. ce pot să zic, susțin arta care merită susținută. și am ajuns la concluzia că în ultima vreme am citit prea multă poezie, mult prea multă pentru cineva care nu face parte din domeniu. poate că și proza din dumnezeul lucrurilor mărunte e tot un fel de poezie când după vreo sută de pagini apare random o situație în care un copil primește gratis limonadă, gratis dar plătită sub formă de felație în holul unui cinematograf, fuck, man.

am văzut în sibiu un om cu tricou pe care scria adolf hitler european tour, ceea ce mi s-a părut minunat, doresc să-mi iau/fac și eu.

am băut zilnic la don titi în cramă, și chiar la o masă distanță de fostul prieten antisex, lucru despre care prietenii mei inteligenți consideră că îi super să discutăm în gura mare. don titi are de oferit pită cu fasole sau pită cu zacuscă sau pită cu unsoare, un meniu demn de aplauze și mai bun de-atât nu există nicăieri.

am mers într-o cârciumă unde iarba crește din masă (gazon, să ne înțelegem). am mers și într-o cârciumă unde bonul se încerca amuzant sub total cu „slăbuț, dar totuși vă mulțumim”, ceea ce mi s-a părut penibil. și am mers dintr-o cârciumă în alta, în general. cred că e din cauză că eram turistă pentru a nuștiucâtaoară în orașul ăla.

un taximetrist a dorit să se bage în seamă venind în trombă din spatele nostru cu taxiul lui cu tot, și punând o frână bruscă la câțiva centrimetri distanță de picioarele noastre. iar eu doresc să mă victimizez pe această cale, și, mai ales, să prostia omenească reloaded, că dacă n-avea frânele ok. puteam să pățesc chestii.

am pornit prea dimineață din sibiu, după ce în ultimele nopți nu prea am dormit, și ne-am gândit că ar fi o idee super să mergem să schimbăm trenul la brașov numai ca să ajungem la timp la bucurești, la văzut alți oameni. n-am răzbit, a fost un chin, cefere e de excepție ca întotdeauna și am avut întârziere prea mare ca să prindem trenul din brașov. așa că am ajuns ca și cum am fi dormit până la o oră decentă, nu 8 dimineața. dar mă împacă ideea că am avut un naș super, care ne-a mutat din proprie inițiativă la aer condiționat și că am băut bere la pet în tren, berea la pet în tren e un vis devenit realitate.

cu siguranță mai am de zis lucruri de care nu-mi amintesc, dar îs mult prea obosită și, în plus, șocată de faptul că ajung acasă cu gâtul nefrânt, probabil primul festival la care pățesc asta. o ard a pensionară deja, ce căcat, susțin arta cu bani și nu-mi rup gâtul la concerte, e mai mult decât îmi imaginam că aș face la onorabila mea vârstă. nici nu mai știu ce-i aia să dormi, mă duc să văd dacă-mi amintesc cum se face. dacă nu, caut un tutorial.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s