monstrul fericit

nu cred că am mărturisit vreodată despre cum l-am descoperit eu pe radu vancu într-un trecut destul de recent. sau poate am menționat vreodată ceva, dar întotdeauna e loc de mai mult. am citit cândva un volum de interviuri. acolo am constatat că radu vancu era cel mai întreg la minte și suflet dintre toți. și fiindcă-și recunoștea deschis apartenența la noul ev al internetului și modernității sociale, am decis că e întotdeauna binevenit un mesaj de apreciere pentru el ca om, dintr-un singur interviu, lăsând deoparte opera pe care, de altfel, n-o citisem.

supriza plăcută a fost să primesc ultimul volum publicat în format electronic. frânghia înflorită. e un volum care înmoaie inima oricui are morții lui dragi, morții lui iubiți. eu îi am. și chiar în lipsa unui context emoțional vulnerabil, frânghia înflorită a fost citită de mine printre lacrimi și nostalgii, devenind instantaneu unul din volumele mele de poezie de suflet. unul din volumele alea de care mă voi agăța în vremuri de restriște, dar pe care nu-l voi putea reciti curând tocmai din teama că mi-ar putea răscoli ceea ce am încercat mulți ani să așez într-o ordine.

apoi am primit cadou de la dina un alt volum, monstrul fericit. de data asta în altă sferă, cea a refugiului într-un viciu și poate fără același impact emoțional asupra mea, monstrul fericit e un volum la fel de minunat, la fel de demn de apreciere, în funcție de sensibilitatea fiecăruia.

pe radu vancu l-am văzut prima oară la sibiu, astă vară, la o lectură frumoasă de poezii. n-a citit, a prezentat tinerii poeți promițători. și azi am mers la o librărie să-l ascult din poziția lui de autor, de om cu păreri, de model în viață ce-ar trebui să fie pentru noi toți. într-o prezentare nu tocmai ireproșabilă, a domnului daniel cristea-enache care când începe să formuleze o întrebare, eu una uit de unde o începe până o finalizează, pentru că unii oameni își însușesc o complexitate a exprimării chiar și cu riscul de-a emana incoerență. nu-s suficient de inteligentă pentru așa ceva.

domnule radu vancu, sunteți un om minunat cum nu întâlnim în fiecare zi. un om care povestește frumos până și întâmplări care nu sunt întotdeauna plăcute. un om care știe să evite cu umor răspunsuri care-ar putea părea patetice. un om care înțelege limita dintre a fi serios și-a fi fals dramatic de dragul poziției pe care și-o asumă în fața unui public. un om corect în situații care i-ar putea compromite integritatea. un om iubitor și familist. și, pentru publicul larg, un scriitor excepțional. deși publicul, din păcate, nu e atât de larg, nicidecum, dar sperăm la mai bine. și chiar dacă nu-s studentă la litere și v-am zis că n-am legătură cu domeniul literar din punct de vedere profesional, să știți că tocmai așa îmi arăt aprecierea, venind dintr-o lume neliterară să recunosc că v-ați atins scopul. oricare ar fi fost acela, tradus prin clișeul de-a fi atins o coardă sensibilă în cineva, în oricine.

Anunțuri

One response

  1. Pe Radu Vancu îl urmăresc pe FB. Avem și mici replici în… suedeză :) Așa îi zicem limbii franceze, o raritate prin zonă.
    M-ați convins să îi cumpăr cartea de poezie deși, recunosc, nu sunt deloc bun la așa lucrare literară.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s