halucinația

n-am visat nimic de multă vreme. acum am fost un simplu observator, fără vreun rol.

erau pe-o plută, încercau să se arunce pe uscat. ea, anxioasă, el, calm cât pentru amândoi. au urcat până în vârful unui deal, printre gunoaie. apoi au început să alerge la vale, printre caiete puse la uscat în iarbă roșiatică. multe caiete aranjate frumos, nimeni căruia să-i aparțină.

acasă ei i s-a făcut rău, părea un atac de panică. au început amândoi să spargă pereții ca să mă caute. apoi el a plecat, pe ea o observam de sus în timp ce se plimba prin casă sau își turna încet suc de roșii într-un pahar. uneori se uita în sus în timp ce mergea, ca și cum ar fi știut că-s acolo.

cumva, am început să văd casa aia strâmtă și cu tapet vechi prin ochii ei. și-am privit cum din pereți încep să iasă niște babe cu batice pe cap, încet, vorbind între ele, translucide cum ar trebui să fie oricine care iese din pereți într-un vis al cuiva sau în halucinațiile unui personaj din vis.

habar n-am ce-a fost asta

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s