metalhead meeting, festival de nostalgii

nu mai ascult de-o vreme trupele la care-am fost zilele astea. sau le ascult rar, când mă apucă doruri. mă simt din ce în ce mai bătrână pentru asemenea evenimente. mă uit în jur și văd două categorii de oameni în public: adolescenți prostuți și teribiliști, și-mi dau seama că acum 10 ani eram la fel ca ei, și bătrâni care-au îmbătrânit degeaba, și sper să nu ajung așa. și-mi trebuie melodii de suflet și multă bere ca să ignor mediul în care mă aflu și să reușesc să intru într-o stare diferită de „ce pizda mă-sii caut eu aici”.

vineri am fost la turisas, n-am înțeles nimic. nu știu ce legătură avea viking folkul ăla, de oameni pictați pe fețe, cu icoanele din spatele lor. n-am înțeles absolut nimic. am plecat repede departe de scenă. dacă cineva i-a înțeles, să-mi zică și mie cum. dark funeral îs o trupă meh. ăia sună ca dintr-o chiuvetă indiferent de condițiile tehnice, și toate piesele sună cam la fel. probabil asta se poate spune despre majoritatea trupelor de gen, dar ăștia oricum n-au fost niciodată la inima mea. satyricon au fost minunați, în schimb. mult mai faini decât mă așteptam să fie. la ei m-am desprins de mizantropia în care mă scăldam, am reușit să mă bucur de muzică, m-au trecut niște fiori de bucurie la the pentagram burns. de remarcat cum și-o scos solistul pectoralii și mușchii tatuați la iveală. îs femeie, nu pot să nu observ.

sâmbătă am leșinat în soare la primordial. au fost frumoși, mi-au cântat empire falls, m-am emoționat, au meritat efortul. trypticon îs o trupă de care nu-mi pasă, dar au sunat bine, probabil o să-i mai ascult. și bloodbath nu știu ce-au căutat cap de afiș. m-au plictisit de moarte. și nu-i ca și cum aș fi eu musai pleb, că nu păreau să fie prea mulți cunoscători în public oricum.

duminică m-am bucurat de antimatter la patruj de grade. îs o trupă frumoasă, prea puțin apreciată de oameni. au urmat niște vikingi la care n-am stat, apoi lacrimas profundere pe care-i mai văzusem, dar față de care am o slăbiciune cu care știu că nu-i bine să mă laud în fața nimănui. femeile alea trei care-au decalat finalul de festival merită bătute. din cauza lor au cântat amorphis prea puțin. și nici n-au cântat black winter day, ce fel de amorphis live e amorphis fără black winter day. decepții mărunte, mă plâng și eu cu ce pot dacă probleme mai mari n-am.

am înțeles că oamenii care locuiesc prin preajma spațiului de festival au fost supărați că au îndurat atâtea zile de satane. dar și noi am îndurat chestii. am îndurat mult praf și mult soare. praful ăla era cumplit. dacă dădeau mai mulți oameni din cap sau dacă se stârnea un mosh pit, se ridica un nor de 3 metri. era și normal, și-așa aveam prea mult aer. în combinație cu transpirația de pe noi, praful ăla producea o minunată mâzgă. unii se tăvăleau de bunăvoie prin praf. bucuriile vieții, da.

am apreciat organizarea, în linii mari. aveau jetoane faine, ușor de ținut în portofel, sub formă de bucăți de carton, nu de monede de plastic, și mai ieftine decât ne-am obișnuit. aveau apa mai ieftină decât la orice alt festival, juma de jeton/paharul, ba chiar am fost lăsată să intru cu apa mea, că era inuman să ții un om să leșine de cald din asemenea motive de comerț. a fost un spațiu destul de aerisit, în sensul că nu m-au călcat oameni în picioare (bine, m-a îmbrâncit random un dude într-un gard, că era setat pe violență și am fost victimă colaterală, dar asta se poate întâmpla oricând), și n-am stat la cozi la jetoane sau la bere sau la orice. aveau mâncare bună. bere alta decât clasicul tuborg de la aproape orice festival. faină și ideea de scenă mică pentru trupe mici care să cânte în pauzele de la scena mare. mi-a plăcut că jandarmii scoteau copiii cu brățări de acces general din golden circle, mi se pare de bun simț. nu mai știu, probabil mai ratez detalii, dar a fost o organizare bună, nu prea am ce să le reproșez.

a fost un concert de muzici din tinerețe, de pe vremea când mă îndrăgostisem prima oară și mă învăța un băiet ce muzici frumoase pentru adolescență există. acum nu mai avem ce vorbi unul cu altul, dar eu îmi retrăiesc involuntar amintiri când asist la așa ceva. acum 9 ani am văzut amorphis prima oară și susțineam că ăștia nu-s de mine, iar acum mă duc la ei cu toată inima și chiar mi se frânge un colț de inimă când nu cântă tot ce voiam eu să cânte. și când conștientizez că-s 9 ani diferență mă simt iar bătrână. când auzeam oamenii că spun că au văzut nu știu ce concert acum foarte mulți ani, mă gândeam că uau, câta istoria muzicală în spatele și-n capul lor, iar eu mă vedeam o novice. acum, iată. am cumulat ani, mă doare spatele de la stat în picioare, mă resimt mai mult de la nopțile pierdute, nu-mi mai rup capul. aștept cu interes dbe la alba iulia, căci zvonurile spun că acolo te simți matur și deștept.

mă întorc la ascultat mult din muzica la care tocmai am mers în weekend, ca să întrețin starea de bine.

Anunțuri

15 responses

  1. Salut,

    Foarte bun review-ul tau la Metalhead Meeting 2015.

    Referitor la Turisas, albumele lor povestesc despre incursiunile varegilor (vikingii care practicau pirateria in est)
    Artworkul concertului reprezinta luptele Varegilor cu Sfantul imperiu roman de rasarit.
    cum poti reprezenta mai bine imaginea imperiului Bizantin daca nu folosind icoanele bizantine si Hagia Sofia?

    Bloodbath e supergrup format din membri Opeth, Katatonia, Paradise Lost, sunt foarte buni pe felia lor de death metal meritau sa fie headlineri, mie imi plac si ii ascult de multi ani, ascult si Antimatter dar ii prefer intr-un concert acustic si in formula completa.

  2. acuma când explici ce vor ăia de la turisas, face mai mult sens. da’ pentru majoritatea oamenilor din public cărora abia le-a păsat să le asculte trei piese (eu nici măcar), icoanele de pe fundal erau un element bizar.
    bloodbath o fi supergrup de superoameni, da’ pentru mine tot neimpresionant a sunat.
    și antimatter nu mergeau acustic aici. acustic merg într-o hrubă închisă, nu în spațiu deschis. în spațiu deschis orice chitară electrică e binevenită.
    în rest nimic, mersi de apreciere. :)

  3. Cand ai zis „hruba inchisa” mi-a venit in minte fix cum aratau barurile unde se asculta rock acum foarte multi ani, o catacomba la demisol unde stateai la afumat precum slanina alaturi de oameni care la 40 grade purtau bocanci.
    In 2015 sa vezi o gramada de oameni in bocanci pe 40 grade inseamna ca nu am evoluat deloc :) sau inca nu au aparut papucii cu tepi si pentagrame.

    Am evoluat la numarul de evenimente misto cu trupe ce merita vazute live: Saturnus si Anathema la Artmania, Belakor si Vulture Industries la Rockstadt, Agalloch si Darkspace la DBE

  4. am experimentat pentru prima dată purtatul bocancilor vara în ultima zi de mhm, și să știi că a fost o idee foarte bună, că nu mi-a fost mai cald decât în teniși, și erau suficient de înalți, până aproape de genunchi, cât să pot purta pantaloni scurți. trebuia ceva să mă ferească de praful ăla, ori bocanci până sus, ori pantaloni lungi + încălțări mai lejere. și mi-a fost mai bine-n bocanci, și eu m-am mirat, după ce mulți ani am râs și eu de oamenii care fac asta.
    papuci cu țepi sigur există. de când îs și pițipoancele roc există orice cu țepi.
    anathema am mai văzut, saturnus îs frumoși, dar nu m-aș deplasa numa pentru ei. oricum artmania nu-mi mai inspiră nimic de câțiva ani deși am tot mers, cred că am ratat doar vreo două ediții. la rockstadt nu merg și nici n-am mers, vara asta sigur n-am cum, dar ar trebui să-l trec pe lista pentru anul viitor, și dbe abia aștept, da’ zvonurile spun că agalloch sună nasol live.

  5. Nu stiu ce bocanci cu ventilator ai tu findca eu merg aproape la 2 saptamani pe munte nu la plimbare si bocanci folosesc doar iarna :) am si uitat de praful ala superb care se ridica asa frumos cand topaiau pokeonii aia, chiar ma intrebam de ce am tenesi si sosetele gri.
    Artmania e in piata sfatului din nou si e cu intrare libera, poate fi un lucru bun sau poate fi rau daca vor venii toti descultii sa vada cum urla Saturnus pe scena.
    La Rockstadt voi merge sigur apoi DBE e fix weekendul urmator ceea ce e cam aiurea chiar daca ma tenteza…iar pe Agalloch i-am vazut intradevar nu exceleaza live la capitolul voce dar poate ca lucrurile sau mai schimbat in ultima perioada si oricum imi place muzica lor.

  6. ai scris un comentariu plin de greșeli gramaticale, meriți pocnit cu un teanc de culegeri de limba română.
    la artmania, de fiecare dată când s-a ținut în piață, erau mulți agățați de garduri, copii, căței, bunici, țigani, oameni random. căscau gura, se uitau urât la oamenii care mai ieșeau din incinta închisă. o să iasă un rahat acuma când o să fie accesul liber.

  7. nu, nu zic asta. era o remarcă referitoare la un bătrân din golden circle, în special. un moș cu plete albe și barbă albă, care instiga la moshpit și care arunca în oameni cu bere și care se tăvălea prin praf, transpirat fiind, iar apoi venea năclăit să se atingă de oameni. trăia prea intens festivalul, cu riscul de-a deranja alți oameni. teribilismul specific adolescenței nu le mai șade bine bătrânilor.

  8. hihihi, așa-mi trebuie dacă-ți citesc (mai nou) blogul, mă apucă și pe mine nostalgia.

    am avut exact același feeling cu și despre amorphis. dacă black winter day nu e, nimic nu e.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s