despre cărți proaste și țâțe bolnave

am citit o carte de ilf și petrov. cărțile de ilf și petrov sunt peste tot, mă așteptam să fie ceva rău în ele din principii hipstărești de literată. consider că tonul ăla hazliu, vesel, comic, satiric pe alocuri, n-are ce căuta în literatura rusă. literatura rusă mi-e dragă numai când e dramatică. ce m-a dezamăgit cel mai mult e substratul bolșevic pe care probabil cei mai mulți îl ignoră. niște bărbați caută moștenirea unuia din ei, comoara dintr-un scaun, care face parte dintr-o duzină de scaune. toată cartea e despre cum mai găsesc câte-un scaun, niciodată pe ăla cu comoara-n el. la final aflăm că altcineva a spart întâmplător scaunul și-a găsit comoara, neștiind a cui e, și a fost investită în modernizarea unui club de ceva. uitați minunea, comoara a fost folosită pentru popor, e a tuturor acum. uau. ce capodoperă literară sovietică, m-a uns pe suflet.

la farmacie a venit un băiat, pe care scria că e dac liber din berceni, să țipe și să-njure că să-i dăm mai repede bepanthen unguent, căci îl ustură tatuajul din care se înțelegea că e dac liber din berceni. sau vreun tatuaj alăturat. am primit chiar ofertă de tatuaje gratis din partea dânsului, era un dac liber destul de generos. numai noi eram neprietenoase și refuzam să-i punem la dispoziție „tussine, regenoane, distonocalm”. etica profesională nu ne lasă să ajutăm dacii liberi în scopuri recreative.

în altă zi, o babă (pardon, tata m-a învățat să zic o doamnă-n vârstă), mi-a arățat cu nonșalanță țâțele. din considerente medicale, desigur, căci ochiul meu de expertă a trebuit să decidă un tratament potrivit pentru rănile făcute pe sub țâțe de la nepurtat sutien, neigienizat corespunzător și frecat piele pe piele multă vreme. lucru care nu-i așa deranjant, oamenii au probleme de tot felul, de-aia sunt acolo, să le explic cu ce să se facă bine, și eventual să le explic că sutienul e ok și săpunul e și el ok. sfaturi de specialist, vorba aia. ce m-a șocat, totuși, nu a fost cazul în sine. sau țâțele de babă. sau rănile de sub țâțe. ci atitudinea dimprejurul țâțelor, căci doamna în vârstă venise atât de senină și zâmbitoare, de zici că era cel mai firesc lucru de pe pământ. am tot auzit că există oameni exhibiționiști la farmacii, din lipsă de timp și bani să meargă la medic, dar mă așteptam să vină mai spășiți, mai jenați de problema delicată. da’ ce atâta pudoare, tralala, uite-mi țâțele!

în curând plec în lume, la casa mea. entuziasm. abia aștept să-mi scriu scrierile de pe covorul zebră.

Anunțuri

One response

  1. Amu’ si io mi-s dac liber, mai de-acasă de la noi :P Da’ cand ii vorba de recreatie, pun mana pe lopata si sap o groapa pana raman fara energie. Apoi, stau si cuget, cum poti sa scoti pamantul dintr-o groapa inainte ca groapa sa existe?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s