postcluj

încă țin monologuri despre cum nu iubesc clujul. simt că nu-i al meu. că e un bucurești puțin mai bun. dar tot un balamuc, tot o amestecătură de oameni, tot un bucurești. ce să simt eu pentru alt bucurești când am deja unul pe care să-l iubesc și să-l urăsc intermitent. și cand am deja alte orașe de iubit. pot doar să-l accept și să merg în el pentru oameni faini.

am dormit cu o cățea prietenoasă în cap. literalmente. m-a ros de mâini și de picioare, m-a lins pe față, mi-a țopăit pe oase, că știa că ne iubim. nicicând nu mi-a fost drag vreun câine. ba chiar mi-e frică de ei. dar pixulina asta avea o față așa tâmpă, un hal de-a veni în galop spre tine, o fericire de-a avea oameni cu care să se joace de-a căzut din pat de extaz. cum să nu iubești un câine așa prostănac de cade din pat când o mângâie doi oameni noi în viața ei. am aruncat-o din pat să mă lase să dorm și ea nu m-a crezut. am scos-o la plimbare noaptea, după câte o zi de băut. și credeam că mă duc la liz să pisicesc între trei pisici, când de fapt dragostea mea s-a îndreptat spre un cățel zăpăcit. iar pisicile au venit buzna peste mine să se alinte când nu era intrusul lor prin preajmă. practic, n-am avut prea multe clipe în care să n-am o blănoșenie călare pe mine, și ce bine mi-a fost. m-am întors acasă direct cu capul în antialergice, dar ce bine-a fost.

mi-a fost dor de liz. liz, mi-a fost dor de tine. am chinuit-o, am dus-o să urce prin soare un deal mare de cimitir și un deal de cetățuie. am îmbătat-o și i-am băut cafeaua minunată. ne-am povestit viețile și dramele, cum trebuie să facă niște femei când se revăd.

am fost în faimosul bar hash. mi-a plăcut. am băut o aghiazmă delicioasă. mied, căruia îi simt lipsa din casa mea. nenumărate beri. shoturi cu sau fără voia mea. cafea bună. am ascultat muzică de îndoit inima-n mine. răscolit amintiri pe care încă le îndes sub un preș. am promis că mă întorc acasă la satane și de fapt m-am încuiat în aceeași muzică de la cluj, să mai țin puțin sufocarea-n gât.

și mă liniștesc. așez lucruri într-o casă nouă și frumoasă. învăț să conduc o mașină cu care încă nu mă cunosc prea bine. îmi propun să îmi amintesc să gătesc. îmi fac o mască de față cu cireșe. mănânc cireșe. am un balsam de buze cu gust de cireșe. devin o cireașă. poate când ești un fruct mic, viața e mai simplă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s