m-am scufundat într-o fericire, îmi vine să mi-o scriu în frunte deși e atât de evidentă, o eman chiar și-n situații în care poate ar trebui să separ aspectele diferite ale vieții, dar ce rost mai au alte aspecte ale vieții când fericirea asta m-a copleșit și mi-a acaparat existența. și-a venit ca un tăvălug, așa cum vine orice fericire ideală. și când crezi că entuziasmul e să-ți fugă pământul de sub picioare, entuziasmul e de fapt să ai tot pământul sub picioare ca semn de siguranță și liniște nemaiîntâlnite nicicând, și-abia apoi să ți se mai clatine puțin echilibrul în fața constatării că da, iată, se poate și așa, cu liniște. fără umbre și anxietăți. ca între niște oameni care se știu de două vieți. și când îți vine să întrebi în glumă ce mă fac eu cu tine, de fapt te întrebi ce m-aș face eu fără tine.

nu înțeleg ce alt scop în viață ar fi de importanță mai mare decât fericirea. nu mai înțeleg. nu m-am gândit niciodată, dar acum, pusă-n fața faptului împlinit, îmi dau seama că pentru asta vreau să trăiesc. pentru fericirea asta. nu pentru orice fericire. cine nu mai crede-n fericire să plece capul și să aștepte tăișul sabiei că nu merită mai mult decât pedeapsă capitală pentru atrocitatea de-a nu lupta pentru un astfel de scop.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s