cum să fii o gâscă grasă și pufoasă

am promis că scriu asta, dar uite că trece vremea, mai am puțin și sărbătoresc 2 luni de căsnicie și tot n-am povestit în gura mare cum e să fii o gâscă de jumulit pentru orice om cu care iei legătura ca să pui de-o petrecere.

despre tragedia machiajului deja știu mulți, că am pus și poza pe feisbuc. bine că m-am dus la probă. bine că n-am apărut în fața bărbatului, părinților și prietenilor arătând de parcă încerc fără izbândă să acopăr cearcănele de la prea multă muncă de noapte la marginea orașului.
sfat: mergeți la probă la machiaj. că nu știți pe mâna cui ajungeți, și legenda cununiilor spune că multe mirese plâng de supărare pe machiaj, nu de bucurie că se mărită. valabil și la coafor, dacă nu ați mai fost la coafeza aia. știu că pare un moft inutil să dai bani ca să-ți facă cineva probă la chestii care rezistă o zi, dar mai bine plângi cu două săptămâni înainte de cununie, decât cu juma de oră înainte.

ce n-am prea zis multora a fost epopeea decorațiunilor. m-am trezit târziu că trebuie să-mi pun pampoane la foișor în grădina botanică, așa că tot ce-am reușit să găsesc a fost o firmă scumpă și o doamnă agitată care mi-a scris numai mesaje cu caps lock DE ÎMI ERA FRICĂ SĂ NU MĂ BATĂ PE INTERNET și îmi trimitea ofertele scrise cu pixul și pozate, de nici nu înțelegeam ce citesc. am ales, evident, firma scumpă.
sfat: nu vă exprimați niciodată, DAR NICIODATĂ, cu „vreau să iasă totul perfect”, „o dată-n viață mă mărit”, sau „sigur, recomandați-mi dumneavoastră cum știți mai bine”. am făcut asta, și tot ce se înțelege e că ești dispusă să îți vinzi casa și mașina și-un rinichi de la bărbat ca să ai cele mai frumoase pampoane din flori naturale. noroc că m-am prins la timp, și-am mai pus piciorul în prag. cât de cât.
prima ofertă era de vreo 3500 de lei. că aveam scaune de 800 de lei, pe care n-ar fi stat absolut nimeni, le luam ca să dea frumos în poză, și sonorizare de vreo 700. la sonorizare încă era ieftin, că puteam să mai pun un ban jos ca să am muzicanți adevărați care să întrețină lumea, nu doar un dj. sonorizarea însemna că plângeam la microfon când citeam jurămintele, ca să se audă mai bine cum îmi trag mucii. și un băiat (despre care am înțeles ulterior că e soțul doamnei cu firma de organizat evenimente, e dj și nu are succes, că nu e un dj bun) mi-ar fi pus muzică de lift. când am zis că nu dau bani pe sonorizare, mi s-a răspuns într-un mail că e păcat, că fără sonorizare o să stea lumea într-o atmosferă tristă. eu numai în game of thrones am văzut nunți triste, așa că am înțeles că asta e doar o tentativă jalnică de manipulare.
tot în ofertă aveam stâlpișori pe lângă covor roșu de vreo 500 de lei. bun, nu așa scump. primesc apoi și niște poze cu stâlpișori frumoși. zic că-s frumoși. mi se spune că ăștia îs mai scumpi, 1300. bine, și ăia din ofertă care-s. primesc poze cu stâlpișori urâți. tot manipulare, ca să te facă să-i vrei pe ăia frumoși, da’ nu cu arătat cinstit toată oferta de-odată. ajungem la compromis, mai puțini stâlpișori, da’ frumoși, lei intermediari.
propus jdemii de mese. mese de cocktail, masă de cadouri, masă de oficiere, masă de nu știu ce, masă de nu știu ce. am cam acceptat majoritatea meselor, deși nu intenționam să fac o terasă în grădina botanică. vai, dar nu e elegant să pui paharele de șampanie și fursecurile direct pe mesele de cocktail, trebuie pe mese separate și la mesele de cocktail stau invitații și eventual mai punem 50 lei bucata câte 3 flori pe fiecare masă. lasă, că îmi vin prietenii apropiați, nu văd de ce trebuie să ne căcăm pe noi.
vai dar buchetul cu florile alese de tine (adică propuse de ea și acceptate de mine) costă în ofertă 150 de lei și acum am văzut (adică după ce am semnat contractul) că florile de fapt costă 187. cum să facem? păi cum să facem, taie din flori. e o chestiune de principiu să-ți asumi greșeli ca firmă sau ce oi fi tu. nu să mă fuți la cap la două zile să vedem ce detaliu mărunt ne mai aduce 30-40 de lei la contract. urât, bă, urât, găinărie, zău.
ce e important de reținut e că dacă zâmbești tâmp și se citește în ochi că vrei o nuntă cum nimeni n-a mai avut, o să plângi când plătești. să nu-ți fie jenă să-i spui de la obraz că nu vrei căcaturile propuse de ea. că ar fi în stare să te prostească și că ceaieștiprost cum să n-ai mănunchiuri de pene de păun pe care să le țină invitații în mâini la mesele speciale de ținut mănunchiuri de pene de păun și foci dresate care să-ți învârtă verigheta pe boticul lor umed înainte să ți-o pui pe dejt. și dacă ești proastă și zici uau, nimeni n-a mai fost la o nuntă ca a mea, chiar faci credit la bancă pentru pene de păun false din mătase și câini în costume de foci.

alt sfat: dacă ai ocazia să-ți faci nunta la Galați, cheam-o pe Petronela Buda să te oficieze (întru invidia eternă a babelor nefericite din preajma ei). Petronela e super și face cununia să fie ca-n povești. degeaba ai coaie de mărgăritar pe balustrade și o fântână arteziană cu lacrimi de prunci care s-au născut cu 6 degete la o mână, dacă n-o ai pe Petronela.

ar mai fi un sfat: fă-ți cununia cum vrei. noi, de exemplu, am vrut să ne cânte Hippie (valabil și la el, că degeaba ai rață umplută cu somon la meniu dacă n-ai un Hippie care să-ți cânte) și-am vrut să facem ceva mic, cu prieteni apropiați, să se simtă toată lumea bine, am zis degeaba că nu vrem daruri că plecăm în germania și nu avem loc în mașină, n-am băgat nimănui bețe-n cur cu nimic. vă îmbrăcați cum vreți, faceți ce vreți, simțiți-vă bine. și am impresia că lumea s-a simțit bine, mai bine decât se simt de obicei oamenii care șușotesc pe la masă bă tu cât le dai, sau care se îmbracă scorțos de dragul evenimentului și se simt toată seara de parcă le-a bătut cineva cuiele la sicriu. există oameni care vor nuntă-n bocanci, și oameni care vor nuntă-n poleială de aur. important e să știi tu cum vrei să fie, nu să îți spună aia care vinde pampoane că nu există viață fără pampoanele ei, sau aia de machiaj că nu există viață fără gene de curvă de la ea, sau fiecare cum se încrede să își dea cu părerea despre părerea ta.

și cel mai important sfat cred că e să-ți iubești omul (sau femeia) de lângă tine. dar aici intru în siropoșenii și nu era pe lista de chestii de scris azi.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s