am și uitat că am un colț de internet de când am atâta liniște-n suflet, dar acum îmi beau o cafea, mă chinui cu o germană pe care nu știu când oi ajunge s-o înțeleg și ascult o muzică italiană care-mi amintește că am cărți necitite în italiană. cine știe, poate cândva.

am uitat de realitatea înconjurătoare, vorbesc mai rar cu oamenii, nu știu de ce arde țara-n jurul meu, nu mai dau atâta importanță tâmpiților cu care sunt nevoită să interacționez, nu știu nimic despre nimic, știu doar că am cel mai minunat bărbat și zilele săptămânii sunt doar o umplutură a vieții până vine iar acasă-n weekend. mă întreb câteodată de ce e o marți sau miercuri și ce fel de zile-s astea. la ce-mi trebuie. mă întreb seara de ce am o jumătate de pat pustie. dar astea nu-s zvâcniri de tristețe, nici pe departe, e doar un dor cu care ne-am învățat să trăim câteva zile pe săptămână.

îs fericită. cred că se vede. îs fericită că a apărut cândva din negură bărbatul ăsta care a scos din mine atâta dragoste de care nici nu-mi imaginam că-s în stare. n-am nicio temere, nicio îndoială, nicio strângere de inimă. îs doar fericită.

Anunțuri

m-am scufundat într-o fericire, îmi vine să mi-o scriu în frunte deși e atât de evidentă, o eman chiar și-n situații în care poate ar trebui să separ aspectele diferite ale vieții, dar ce rost mai au alte aspecte ale vieții când fericirea asta m-a copleșit și mi-a acaparat existența. și-a venit ca un tăvălug, așa cum vine orice fericire ideală. și când crezi că entuziasmul e să-ți fugă pământul de sub picioare, entuziasmul e de fapt să ai tot pământul sub picioare ca semn de siguranță și liniște nemaiîntâlnite nicicând, și-abia apoi să ți se mai clatine puțin echilibrul în fața constatării că da, iată, se poate și așa, cu liniște. fără umbre și anxietăți. ca între niște oameni care se știu de două vieți. și când îți vine să întrebi în glumă ce mă fac eu cu tine, de fapt te întrebi ce m-aș face eu fără tine.

nu înțeleg ce alt scop în viață ar fi de importanță mai mare decât fericirea. nu mai înțeleg. nu m-am gândit niciodată, dar acum, pusă-n fața faptului împlinit, îmi dau seama că pentru asta vreau să trăiesc. pentru fericirea asta. nu pentru orice fericire. cine nu mai crede-n fericire să plece capul și să aștepte tăișul sabiei că nu merită mai mult decât pedeapsă capitală pentru atrocitatea de-a nu lupta pentru un astfel de scop.

m-am întors acasă, ce fac acum

n-am mai stat locului de-o veșnicie, abia acum mă uit în jur prin casă și-mi amintesc ce e aia să stai în casă, dar nu știu să fac ceva cu informația asta.

am tot fugit în lume printre picături, am văzut un transfăgărășan pe unde un băiat mi-a explicat teoria curbelor pentru când maricica mea le va întâlni (da, așa o cheamă pe mașina mea, și da, dup-aia a și cunoscut curbe de munte și s-a descurcat eroic). am urcat o transalpină care-ți taie respirația și-n sensul că uau, ce șosea magnifică, și-n sensul că chiar e mai puțin oxigen. m-am certat cu un prost deținător de pensiune pe lângă sebeș sau alba, la naiba-n praznic, că nu pot chiar așa să las timpul să treacă fără oleacă de scandal. am fost pentru prima dată în sibiu ca turistă plătitoare de cazare iar asta a fost ciudat, promit să nu mai fac, iertare.

am condus mult și m-am bucurat de asta, nu-mi ajung șoselele să mă bucur cât aș vrea. e uimitor cum județul tulcea are serpentine când e format jumate din apă. am plătit taxa la fetești lăsând să răsune o manea și plecând cu scârțâit de roți, că atâta mă duce capul. era să calc un biciclist, da’ l-am evitat la timp și oricum nu-i vina mea că el stătea în mijlocul străzii imediat după curbă.

am fost în deltă și am înțeles ce e ăla un văzduh în timp ce muream de frig într-o barcă. am zăcut pe plajă la sfântu gheorghe și am filmat un pescăruș plimbător. am văzut calea lactee la o margine de sat, dintr-un hamac. am uitat orice boabă din astronomia cu care cochetam în tinerețe. acum doar am stat și m-am minunat.

și-acum zac într-un fotoliu, a venit o furtună peste mine, trăiesc din entuziasm, poate și din cafea, nu știu sigur, cred că mai mult din entuziasm. și de fapt doar asta voiam să zic, da’ m-am învârtit în jurul cozii.