am și uitat că am un colț de internet de când am atâta liniște-n suflet, dar acum îmi beau o cafea, mă chinui cu o germană pe care nu știu când oi ajunge s-o înțeleg și ascult o muzică italiană care-mi amintește că am cărți necitite în italiană. cine știe, poate cândva.

am uitat de realitatea înconjurătoare, vorbesc mai rar cu oamenii, nu știu de ce arde țara-n jurul meu, nu mai dau atâta importanță tâmpiților cu care sunt nevoită să interacționez, nu știu nimic despre nimic, știu doar că am cel mai minunat bărbat și zilele săptămânii sunt doar o umplutură a vieții până vine iar acasă-n weekend. mă întreb câteodată de ce e o marți sau miercuri și ce fel de zile-s astea. la ce-mi trebuie. mă întreb seara de ce am o jumătate de pat pustie. dar astea nu-s zvâcniri de tristețe, nici pe departe, e doar un dor cu care ne-am învățat să trăim câteva zile pe săptămână.

îs fericită. cred că se vede. îs fericită că a apărut cândva din negură bărbatul ăsta care a scos din mine atâta dragoste de care nici nu-mi imaginam că-s în stare. n-am nicio temere, nicio îndoială, nicio strângere de inimă. îs doar fericită.

Anunțuri

m-am scufundat într-o fericire, îmi vine să mi-o scriu în frunte deși e atât de evidentă, o eman chiar și-n situații în care poate ar trebui să separ aspectele diferite ale vieții, dar ce rost mai au alte aspecte ale vieții când fericirea asta m-a copleșit și mi-a acaparat existența. și-a venit ca un tăvălug, așa cum vine orice fericire ideală. și când crezi că entuziasmul e să-ți fugă pământul de sub picioare, entuziasmul e de fapt să ai tot pământul sub picioare ca semn de siguranță și liniște nemaiîntâlnite nicicând, și-abia apoi să ți se mai clatine puțin echilibrul în fața constatării că da, iată, se poate și așa, cu liniște. fără umbre și anxietăți. ca între niște oameni care se știu de două vieți. și când îți vine să întrebi în glumă ce mă fac eu cu tine, de fapt te întrebi ce m-aș face eu fără tine.

nu înțeleg ce alt scop în viață ar fi de importanță mai mare decât fericirea. nu mai înțeleg. nu m-am gândit niciodată, dar acum, pusă-n fața faptului împlinit, îmi dau seama că pentru asta vreau să trăiesc. pentru fericirea asta. nu pentru orice fericire. cine nu mai crede-n fericire să plece capul și să aștepte tăișul sabiei că nu merită mai mult decât pedeapsă capitală pentru atrocitatea de-a nu lupta pentru un astfel de scop.

postcluj

încă țin monologuri despre cum nu iubesc clujul. simt că nu-i al meu. că e un bucurești puțin mai bun. dar tot un balamuc, tot o amestecătură de oameni, tot un bucurești. ce să simt eu pentru alt bucurești când am deja unul pe care să-l iubesc și să-l urăsc intermitent. și cand am deja alte orașe de iubit. pot doar să-l accept și să merg în el pentru oameni faini.

am dormit cu o cățea prietenoasă în cap. literalmente. m-a ros de mâini și de picioare, m-a lins pe față, mi-a țopăit pe oase, că știa că ne iubim. nicicând nu mi-a fost drag vreun câine. ba chiar mi-e frică de ei. dar pixulina asta avea o față așa tâmpă, un hal de-a veni în galop spre tine, o fericire de-a avea oameni cu care să se joace de-a căzut din pat de extaz. cum să nu iubești un câine așa prostănac de cade din pat când o mângâie doi oameni noi în viața ei. am aruncat-o din pat să mă lase să dorm și ea nu m-a crezut. am scos-o la plimbare noaptea, după câte o zi de băut. și credeam că mă duc la liz să pisicesc între trei pisici, când de fapt dragostea mea s-a îndreptat spre un cățel zăpăcit. iar pisicile au venit buzna peste mine să se alinte când nu era intrusul lor prin preajmă. practic, n-am avut prea multe clipe în care să n-am o blănoșenie călare pe mine, și ce bine mi-a fost. m-am întors acasă direct cu capul în antialergice, dar ce bine-a fost.

mi-a fost dor de liz. liz, mi-a fost dor de tine. am chinuit-o, am dus-o să urce prin soare un deal mare de cimitir și un deal de cetățuie. am îmbătat-o și i-am băut cafeaua minunată. ne-am povestit viețile și dramele, cum trebuie să facă niște femei când se revăd.

am fost în faimosul bar hash. mi-a plăcut. am băut o aghiazmă delicioasă. mied, căruia îi simt lipsa din casa mea. nenumărate beri. shoturi cu sau fără voia mea. cafea bună. am ascultat muzică de îndoit inima-n mine. răscolit amintiri pe care încă le îndes sub un preș. am promis că mă întorc acasă la satane și de fapt m-am încuiat în aceeași muzică de la cluj, să mai țin puțin sufocarea-n gât.

și mă liniștesc. așez lucruri într-o casă nouă și frumoasă. învăț să conduc o mașină cu care încă nu mă cunosc prea bine. îmi propun să îmi amintesc să gătesc. îmi fac o mască de față cu cireșe. mănânc cireșe. am un balsam de buze cu gust de cireșe. devin o cireașă. poate când ești un fruct mic, viața e mai simplă.