Dacă-i bal, păi bal să fie. La război toată lumea!

Azi mi s-a reproşat că am lăsat SdC-ul baltă (cu întârziere, dar mi s-a reproşat şi asta), aşa că am aflat pentru voi că de-acum se va ţine în prima duminică a lunii. Ciudat, asta-i informaţie din culise, că nu apare nimic încă pe blogul domnişoarei organizatoare şi nici pe site-ul SdC. Dar na, vă anunţ că se face ca să vă vină inimile la loc. Detaliile îs pe fir.

Aseară mi-am downloadat discografia IAMX şi am descoperit cu încântare că au melodii numai bune de învăţat sistemul nervos. Fabulos, într-adevăr. De egzemplu, asta.

La mulţi ani domnului tata ^^

Mi se întăreşte zilnic convingerea că mergem degeaba la şcoală în clasa a doişpea. Nu zic, eu în orele plictisitoare citesc, dacă îmi permit. Şi pot să mărturisesc că matematica e singura materie rămasă relevantă anul ăsta. Româna oricum n-are importanţă cât o faci dacă nu citeşti, la engleză am Cambridge-ul dat şi luat, ca să nu mai spun că la chimie şi biologie (materiile la care dau admitere) nu-i de-ajuns ce facem, că am doar o oră pe săptămână. Şi nu zic, că nu toţi dau bac/admitere la chimie sau bio, dar de ce Dumnezeu am atunci 3 ore de fizică?! Unde-i egalitatea? Unde-i justeţea şi logica sistemului de învăţământ?! În pod, vă zic io! Mie nu-mi trebuie fizica, de ce mi se bagă pe gât 3 ore pe săptămână? Că-s la mate info? Păi să facem mate mai mult de 4 ore/săpt (oricum facem mai mult) şi eventual ceva relevant la info. Nu-i mate-info-fizică, !@#$%^.

M-am revoltat destul. Învăţ singură chimie şi bio, oricum. Dar alţii nu pot face asta şi recurg la industria pregătirilor, pe care n-am înţeles-o niciodată prea bine. Am făcut pregă doar 2 ani la engleză, că mă aştepta Proficiency la final de-a 11a, da’ nu m-am dus niciodată la pregă ca să mi se mai predea o dată ce-am facut deja la clasă. Sau să-mi fac temele pe bani. Sau să fac dinainte subiecte de lucrări. Înţeleg să plăteşti un profesor ca să-ţi bage în cap cunoştinţe care depăşesc materia şcolară, adică pentru examene grele sau performanţă (deşi performanţa unora depăşeşte de multe ori şi cunoştinţele profilor, dar ăia-s genii deja). Dar în fine, nu toţi ştiu să fie autodidacţi, asta e.

Din punctul ăsta de vedere admir sistemul occidental, cu profi care nu cer bani pentru meditaţii. N-ai înţeles, te duci şi întrebi. Şi îţi explică, doar de-aia îi plătit. Dar diferenţa e că ăia-s plătiţi la modul real, nu fraieriţi pe faţă aşa ca la noi.

A, şi iar îmi aduc aminte de situaţia politică din ţară. Adică de campanie. Nu zic, îs semi-paralelă cu politica şi am noţiuni vagi despre ce-ar trebui să se facă de fapt, tocmai pentru că niciodată n-am trăit să văd cum îi bine în ţara asta. Eu votez pe cine votez din simplul considerent că mi se pare cel mai capabil. Un lucru am de zis, totuşi. Dacă-i mai văd faţa lu’ Geoană afişată prin tot Galaţiul, o să sodomizez afişele alea, jur. Nu-i suport mutra tâmpă de avorton incompetent mărită de douăj de ori din zece-n zece metri.

Propun (iar) să saboteze cineva învăţământul. De data asta am anexă la propunere, anume să vindem afişele cu Geoană la reciclare şi din banii strânşi să-i cumpărăm un bilet de tren spre Madagascar. (asta pentru că tocmai am citit în Lista lui Schindler că acolo s-ar fi dorit deportarea raselor impure din Europa până să îşi dea seama nemţii că ăia pot să fie duşi să se concentreze în lagăre, să inhaleze ceva acid cianhidric şi să se facă săpun din ei)

Gata. Să-nceapă petrecerea!

After SdC #17

Io tura asta am fost iresponsabilă şi m-am simţit bine aşa. Am uitat să fac programare deşi m-am dus în mondart pentru asta, dar m-am luat cu alte gânduri. Am întârziat. N-am mai dus sacoşa aia de cărţi multe şi proaste pe care nimeni nu le ia niciodată, că oricum tot eu le căram apoi acasă. Dar a fost bine aşa.

M-am săturat de discuţiile despre bunul Dumnezeu veşnice odată cu el. Unii nu se satură de anumite discuţii, ce limitaţi, aş zice. M-am săturat să se aducă mai mult cărţi proaste, pentru că oamenii ţin la cărţilelordesuflet şi aduc cărţi de care nu le-ar părea rău dacă le-ar pierde. Cred că mi-au ajuns atâtea ediţii de SdC.

Eu, care acum vreun an eram complet anti-oameni tăcuţi. Că nu era normal să te duci undeva ca să taci. Eu care mereu vorbesc extrem de mult. Eu aproape că am înţeles oamenii tăcuţi de luna asta. Deşi tot extrem de mult am vorbit.

Nu mai vreau SdC-uri. Drept pentru care nu mai fac. Propusesem faza cu post-it-urile, să lăsăm o amprentă personală pe cărţile aduse/citite, ca să nu se mai aleagă cărţile după copertă. Dar absolut nimeni n-a ţinut cont de propunerea aia. Mi se pare trist să fiu organizatoarea unui eveniment la care tot ce se întâmplă e să se bea, să se fumeze, să se discute despre religie şi filosofii, mereu aceleaşi, să nu se discute despre cărţi. Cărţile au devenit pretextul unei altfel de întruniri sociale pe care nici măcar nu pot să o definesc.

Ştiu doar că nu-mi mai place, mă oboseşte, e pierdere de timp şi energie, pe oameniifrumoşi pot să-i văd şi fără pretextul cărţilor la mijloc. Îmi semnez demisia.

Elena vrea să-ncerce. Îi urez succes din inimă. Şi vreodată, când s-o trece de etapa asta critică a SdC-ului gălăţean, rămas SdC doar cu numele, să mă chemaţi, o să vin cu drag. Până atunci, mi-a părut bine.

SdC #17

sdc 17S-o dus vacanţa. Mi-e dor de SdC-urile în mondart. Anunţaţi dacă veniţi. Anunţaţi până joi. Woai, aştept să văd care cât şi ce-a citit în ultimele doo luni. Poate mai discutăm şi despre cărţi. Sau despre ceva apropiat de ele. Sper. Ne vedem. După prima săptămână de şcoală, în cazul unora. ^^ Gata. Am fost succintă. (scris şi aici)